Şi iar a avut ea ocazia să trântească palme usturătoare peste faţa unui nevino… a, staţi, a fost vina lu’ Gabi. A meritat-o!
Don’t blink!
She would get an A+ at Bitchslappin’ School.
Următoarea victimă este Bebo, fiindcă s-a tot fofilat până acum de această datorie.
*Copac
Este un anunţ extrem de important, de aceea vă rog să-l citiţi cu tonul potrivit. (gen Florin Călinescu sau un fericit trist care prezintă numerele la Loto)
In The Spot Bacău organizează foarte minuţios o importantă audiţie sâmbăta viitoare (ăăă, 26 sept.) la Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri” (ne întâlnim toţi în faţă; adică în spate; adică unde intră elevii; simţeam nevoia să precizez) la orele 11 fix. Cine întârzie îşi ia palme deci ar fi sănătos să ajungeţi mai devreme. Nu toată lumea este invitată, bineînţeles. Suntem în căutare de reprezentanţi ai sexului masculin de-a 9-a şi de-a 10-a. Deşi treaba asta nu e atât de exclusivistă… hai că poate facem o excepţie şi pentru ăia de-a 11-a.
De ce a trebuit să scriu eu anunţul?
Adică se fac preselecţii bă. (Mişu)
*Diana
Prăfuiţi, obosiţi, mahmurei, în dureri asociate cu bătrâneţea, deshidrataţi şi cu un chef de râs de ne plesneau splinele. Ăsta e tabloul pictat de o noapte petrecută cu corturile într-o mică zonă împădurită din Sărată (loc de socializare, pour les connaisceurs) cu ocazia majoratului lui Mişu.
Povestea începe la ora 4, ieri, în staţia de MaxiTaxi de la Piaţa Sud. Ne-am adunat noi pregătiţi de o noapte petrecută sub clar de lună în faţa unui foc de tabără. Corturi, saci de dormit, izopren, hanorace, bocanci; tot tacâmul. Ne-am strâns vreo 17 (după calcule matematice intense), majoritatea de-ai trupei, anexe (Creţu înţelege), rudele sărbătoritului şi doi străjeri ai Moldovei “veritabili” (Arpad şi Andrei din The Knockers). După un drum de 20 minute cu microbuzul în care am experimentat o bucăţică din viaţa unui ton în sos propriu am ajuns în Sărata şi de acolo am luat-o la pas către zona unde am campat. Drumul fu lung şi anevoios, dar determinarea din sufletele noastre a biruit! Ajunşi în micul nostru luminiş am ridicat corturile, fiecare în ritmul lui, folosind tehnici… inedite. Cazarea fiind asigurată, am cinstit câte o bere pentru Mişu şi apoi am început pregătirea grătarelor. Eu mi-am atribuit rolul de fochist/bucătar (da, m-am spălat pe mâini), ajutat de Dedeea. Creţu s-a ocupat de atmosferă, Mişu a primit cadourile şi, în rest, lumea s-a pus la o vorbă, cu o bere, un suculeţ şi câteva de-ale gurii până se făcea grătarul.
Până s-a lăsat întunericul am terminat şi noi grătarul şi am pus de-un foc de tabără în mijlocul poienii. Am scos bunătăţile, am pus muzică (sistem 5.1 la pădure, hardcore!) şi-am început poşta. Glume, istorisiri, c**atul stafidit care era cortul lui Arpad şi peste care toată lumea se împiedica şi-l dărâma, provizii de urgenţă ascunse pe sub prelată, un Noe încoconat – se metamorfiza într-un fluture superb – care nu se simţea prea bine ş.a.m.d.
Focul a rezistat până s-a crăpat de ziuă, toţi au ieşit din corturile lor, cu feţe pe care numai o mamă le-ar putea iubi. Încet, gaşca s-a spart, majoritatea fugind de curăţenia de după, fiecare căutând o urmă de lichid potabil, o ţigară, o bucată de pâine etc.
Şi cam asta a fost. Bălţata, ne vedem la anu’!
*Copac
In the Spot 