Foştii membri
Copac (observaţi că s-a trecut el primul) este profesionistul nostru. La curăţenia de după petreceri, la băut bere, la stat pe scaun în faţa tuturor, Copăşiel a reuşit să ne surprindă cu măiestria acţiunilor lui. Iubitor de artă, posedă un snobism relaxat care mă sperie uneori. Te-am flatat destul? Trecând la lucruri mai serioase… De obicei el are ultimul cuvânt sau, măcar, dă impresia asta. Este un cavaler neînfricat ce duce lipsă de fobii sau refuză să le recunoască şi înţeleg de ce. Nu se implică în conflicte decât atunci când ştie că are de câştigat.
Sceptic din fire sau doar precaut? Minuţios sau doar plictisit? Uneori omul ăsta are atâta relativitate în el, încât nu ştii pe ce bandă a conversaţiei poţi circula. Fie ce-o fi, nu da vina pe el. El nu comite nicio greşeală şi, chiar dacă se iveşte una sau mai multe, niciodată nu sunt ireparabile.
Deşi podoaba lui capilară mai secretă anumite vietăţi târâtoare, deşi gura lui nu grăieşte întotdeauna un adevăr drăguţ şi deşi transformă orice obiect static într-o tobă, o să ne lipsească.
Pentru toate celelalte există “I’ve got tenure”.
*Diana
Hippie, copilul bezmetic al trupei în tinereţile sale, un fel de predecesoare a lu’ Mimi. Dar na, era greu până ajungeai să o cunoşti şi să empatizezi cu perspectiva ei inedită asupra lucrurilor. Citând-o: “Am orientarea unei şosete ude.“, şi aşa era (observaţi folosirea timpului trecut). Altă chestie agasantă e faptul că maică-sa mă considera un fel de babby-sitter al odraslei sale şi mereu mă trezeam din beţie că mă suna pe mine, fiindcă Hippie nu prea îşi aude telefonul (observaţi folosirea timpului prezent).
Memorabile vor rămâne şi petrecerile de la Hippie acasă. Când făceam un ceiuţ cu Creţu sau când incingeam o bătaie cu perne şi îi mai spărgeam câte un ghiveci. Imaginaţi-vă expresia mamei lu’ Hippie când, după noaptea de revelion, a găsit o sticlă plină de vodcă în sertarul cu lenjerie, ascunsă probabil de un om însetat şi lacom (un salut omagial bine-meritat pentru Ştefan).
În ultima vreme nu prea mai apucăm să o vedem, fiind ocupată cu pregătirea pentru a intra la Design în Cluj. Căutaţi-o în Blogroll, are un profil ce merită văzut, păcat că a postat numai fotografii, are nişte desene foarte interesante. Îi urăm mult că**t! şi să tot petrecem la ea acasă, măcar aşa, de dragul vremurilor bune.
*Copac
Creţu, ce om mai bun cu care să fugi pe un coridor de internat din Braşov, seara pe la 9-10, cu pantalonii în vine pentru un pumn de bomboane? Sau să te hotărăşti că vrei să mergi pe jos până în Braşov după o sesiune de bere în spatele blocului său? Mereu o gură de aer proaspăt, când atmosfera era la pământ apărea el cu o idee de genul: “Hai să împodobim cu hârtie igienică florile lu’ Hippie.”
Am petrecut 6 ani împreună cu omul ăsta şi nu m-am plictisit niciun moment. Fie că erau nopţi de beţie, una după alta, sau zile triste de dres greaţa cu suc de portocale la Comalrid. Vara îl vedeai venind înapoi din Ardeal cu o urmă de accent şi cu o grămadă de bancuri noi (dacă-l ştiţi cât de cât, ştiţi cu ce fel de bancuri venea).
Am avut ocazia şi să jucăm împreună pe scenă, am dat-o-n bară, ne-am scos în cele din urmă şi normal că încă râdem ca proştii când ne amintim. Fie că era îmbrăcat într-un covor ce se vroia a fi poncho, fie că era într-o salopetă ce îi scoteau în evidenţă picioruşele de balerină, a reuşit să atragă atenţia mereu şi să facă totul în stilul lui.
*Copac
Tavi, cel ce completa triunghiul de fugit pe coridoare cu pantalonii în vine. Sociabil până la rărunchii sufletului său, greu de enervat şi uşor de corupt. Tot timpul e cu ochii pe cine îi datorează o bere şi când îl prinde şi-şi primeşte berea e cel mai fericit copil de pe pământ. Apropo, la câte beri îi datorăm pentru afişele create pentru piesele noastre, noi să fim sănătoşi. Da, este un artist pur-sânge, eu unul sunt mare susţinător, aşa că nu fiţi răi şi cumpăraţi-i arta (vedeţi link la Blogroll).
În ultima vreme îmi vine să-l strâng de gât fiindcă a început să îngâne obsesiv replicile din South Park. Na, asta face el de obicei, îi plac replicile isteţe din filme/melodii/desene/cărţi etc. Alt “hobby” de-al polivalentului Tavi e să fredoneze şi să cânte melodiile sale preferate; noroc că el şi Roxana nu ascultă aceeaşi muzică, altfel mi-ar trebui aparat auditiv la vârsta asta, încă fragedă. De asemenea, nu înţeleg cum îl suportă câinele său, Şuşu (dubios nume), când îşi exersează corzile vocale.
Mereu tânăr la suflet, cu accese de stupizenie şi barbar de brutal cu cei care fac greşeli gramaticale în vorbire (pe română sau engleză; întrebaţi-l pe Gabi).
*Copac
Dedeea, face puţin ochii mari, scoate buza de jos afară şi se uită milog la tine şi gata, al ei eşti. Nu poţi rezista. Dar are şi ea un călcâi al lui Ahile, după o bere sau 2 pahare de vin e praf, toată un zâmbet, un pic bâlbâită şi foarte aeriană.
Dacă aveţi ocazia să intraţi în vorbă cu ea vreodată, puneţi-o să zică potatoe, o să vă distraţi pe cinste. Ea oricum vă va împărtăşi o povestioară amuzantă despre motanul ei, Tanu (eu prefer să-i zic Satan), un sac de blană, alb şi gras. Altceva ce trebuie neapărat menţionat este faptul că nu ar trebui să o lăsaţi pe lângă florile pe care le aveţi în casă… are mania să le îndrepte.
Râde cu sughiţ atunci când Creţu sau eu îi vorbim pe accent de taliban. De fapt, se amuză uşor şi face un râs dintr-ăla de zici că încearcă să contacteze fauna marină. A da, şi face negrese bune, negrese normale, nu dintr-alea speciale, din păcate.
*Copac
Noe (Neo, Neon, Nemo, Noiţă ş.a.m.d.) … interesant om; el e fostul coordonator al trupei, odată cu plecarea generaţiei ’90. A început să-şi atribuie noul rol, mai avea momentele lui de scăpare, dar, când trebuia să fie serios reuşea să o scoată la capăt. Ce pot să vă zic despre el? E dependent de cafea, e ursuz în draci când e nedormit, are o mică manie pentru obiecte asCUŢITE (poate exagerăm şi noi puţin gravitatea situaţiei, dar, cum se zice: “better safe, than sorry”), nu e indicat să-l enervezi când are fitilul scurt, dar de obicei e o companie plăcută, dacă nu chiar amuzantă.
Cum râde Noe ? Cum râde Noe ? Da, acest râs… “captivant”, îşi merită propriul paragraf. E un râs nevrotic, Mădălin e traumatizat de el, Andreea din Botoşani îl avea ca alarmă pe telefon la un moment dat; ideea e că nu ai cum să-l confunzi şi-l auzi oriunde ai fi.
Fără îndoială, a fost cea mai bună alegere pentru şefia trupei; s-a descurcat el cu cât a prins mai multă experienţă.
*Copac
Mihai (fonetic pronunţat „MeHigh”), Mişu pentru prieteni, cel mai chill om care mi-a fost dat să cunosc. „Connaisceur” al muzicii reggae, cu un suflet mare, invers proporţional cu greutatea, dar eponim cu numele său de familie.
S-a lansat şi ca scriitor/dramaturg recent cu o piesă psihedelică, numită „Renaşterea” (da, aia pe care am jucat-o într-un mall). Piesa îi reprezintă destul de bine mentalitatea şi caracterul; mai detaşată, mai desprinsă de realitate, mai…ciudată.
E imposibil să nu-l iubeşti pe omul ăsta (ca şi pe mama lui, de altfel). Rareori prost dispus, mai mereu cu un zâmbet larg, tâmp chiar. Mai nou a fost tuns… păcat, aducea puţin a Pocahontas. Uşor de amuzat, râde la aproape orice glumă seacă, în special la cele despre placente şi despre fetuşi.
*Copac
Bebo, (uneori “Bobo”, niciodată “Bubu” sau “Bibi”) se ocupa(a se observa timpul verbal, ni s-a plâns) de coordonarea trupei. Este cea care ţipă cel mai tare şi se crizează cel mai mult. Nu vreau să-i construiesc un portret isteric, poate doar unul mai… gălăgios. Ca un fel de warning, că tot veni vorba de gălăgie, dacă o prindeţi râzând să nu staţi aproape de ea. Copac deja are probleme cu auzul.
E o persoană responsabilă (când vrea) şi nu-vreau-să-folosesc-un-superlativ-aici-de-aia-voi-spune-doar atentă la detalii. (când poate) Are multe eşarfe, fapt ce mă cam îngrijorează şi mereu are ceva de comentat.
Reprezintă una din puţinele entităţi creţe din trupă şi se mândreşte cu asta.
*Diana
Diana, să zicem că nu i s-ar da voie să se dea în caruselele mari deoarece ar fi mereu sub limita de înălţime indicată de un clovn făcut din carton… apropo de clovni, îi urăşte, chiar îi este frică de ei, şi de spaţii mici şi de albine, de mimi (clovnii ăia mai fără culoare, nu Mimi) nu îi este frică fiindcă, zice ea, ăia nu pot ţipa dacă îi violezi.
Nu m-aş descurca fără ea la crearea şi întreţinerea acestui blog, deci închinaţi-vă păgânilor. O să-i placă asta, are o fire aşa mai dominatoare. Nu o enervaţi, nu vreţi să se uite urât la voi, e ca şi cum ai simţi lama rece a cuţitului deja înfiptă în spate. Păcat că s-a tuns, arăta ca fantomele alea japoneze când avea părul pe faţă, acum arată… Dirty?
Cele mai frecvente lucruri care-ţi vin în minte când te gândeşti la Diana sunt următoarele: bici; cătuşe; desous-uri; moarte lentă şi chinuitoare; un pahar de vodcă, sec; şi, aşa, antetic parcă, o chestie mică şi drăgălaşă care nu ar putea fi decât inocenţa întruchipată.
*Copac
Nidal (a.k.a. Hamad al-Essa Nidal Ştefan, isn’t that a mouth-full?) micul nostru terorist arab. Nu e atât de fioros precum strămoşii lui beduini, e chiar, aşa, drăgălaş… ca păpuşa Chucky (pe care o imită foarte bine).
Te încântă mereu cu un banc despre nu-ştiu-ce etnie minoritară, nu că ar fi rasist… dar alea sunt bancurile cele mai bune. Te mai pune pe gânduri cu nişte trucuri deşucheate de magie, Mimi cade în plasă de obicei. Şi, dacă nici după toate astea nu eşti impresionat, te ameninţă că are C4 legat de brâu şi îngână un sunet similar unui cronometru care-ţi prevesteşte împrăştierea pe suprafaţa pereţilor; ce vreau să zic e că… mai bine râzi (…and never leave him hanging!).
Nidal… sadicul care îţi dă freeze-mute şi te pune milimetric pe lângă maşini în viteză sau în timp ce încerci să te ştergi pe mâini într-o baie publică. Dacă vă zice că e plictisit sau tocmai a scăpat de la crearea anuarului liceului, staţi departe!
*Copac
Nelu… şi tot ce îmi răsună în cap e o voce cu rezonanţă înaltă care strigă strident şi agasant: „ÎNGHEŢATĂ! Vreau ÎNGHEŢATĂ!!!”
Ca să evităm orice confuzie, vă spun de acum că Nelu e o tipă pe care o cheamă de fapt Cristina… cum s-a ajuns la apelativul de „Nelu” vă veţi întreba şi veţi rămâne cu întrebarea, să zicem doar că eu nu mai aud la fel de bine ca în tinereţe şi prefer să o strig aşa cum am înţeles prima dată când s-a prezentat… Nelu.
N-am văzut de mult o persoană de 16-17 ani atât de influenţată de cantitatea de zahăr consumată zilnic. Un caz concret de sindrom „Peter Pan”; recunosc, e uneori stresantă când are câte un sugar-high, dar totuşi e o prezenţă plăcută şi te face să te comporţi şi tu… juvenil.
*Copac
Buf (mai bine doar “Ioana”) este genul de persoană care are foarte multe ticuri bine stabilite. Cum ar fi dat din cap şi din mâini sau doar din cap şi doar din mâini. Are un întreg mecanism complex pentru chestiile astea.
E o fire calmă şi nu se enervează decât atunci când trebuie să stea lângă un geam deschis. Nu ţine la băutură, de obicei tinde să se aşeze pe spate continuându-şi expediţia uşor până sub masă.
Din câte ştiam are o memorie bună şi minute naţionale.
*Diana
Dan (nu, n-o să trec nicio amibă aici) este… o creatura neimaintalnita. Natural? N-aș zice. Oricât de mult te poate binedispune, încă pe-atât reușește să te scoată din sărite. Totuși, este un om echilibrat care știe și nu de fiecare dată recunoaște limita dintre seriozitate și… celalaltă parte, opusul.
Deține calitățile unui dansator feroce, conduce un Mini Cooper, în general bea cu măsura unui hipopotam și se amuză destul de ușor. Șarmul său se bazează pe lipsa de dicție. Dacă nu sunteți obișnuiți cu el, n-o să pricepeți niciodată ce vrea să articuleze. Și în același niciodată n-o sa încerce să vorbească mai rar.
Eu mereu o să-mi amintesc cum încerca să cânte „Ciobănaș cu 300 de oi”.
*Diana
Lari, persoana care are mereu ceva de comentat, bastion al anarhiei şi susţinătoare încăpăţânată a propriilor sale idei. N-am avut, de când mă ştiu cu ea, o conversaţie în care eu să nu fac o remarcă rea despre ea şi ea să-mi răspundă nonşalant, câteodată chiar cu un zâmbet larg, “Mă-ta, Copacule!”.
Probabil mă simt ameninţat de faptul că e mai inteligentă decât mine, şi acum scriu puţin crispat fiindcă ştiu că va trece cu ochiul ei extrem de scrupulos peste tot ce am scris despre ea; îi respect opinia, dar nu mă găsesc niciodată în acord perfect cu ea.
Da, mă scoate din sărite mai mereu, dar nu pot nega că ţin la ele… pardon ea.
Ce pot să vă mai spun despre ea? Am făcut odată toxinfecţie de la mâncarea făcută de mânuţele-i suave; are o căţea, pe nume Lisa, care e un fel de câine dintr-ăla “cârnat” şi care îl urăşte pe Tavi; iar Creţu va rămâne cu o amintire vie, şi probabil o cicatrice, de la noaptea în care şi-a curăţat o rană cu propolis pe marginea căzii din buda lu’ Lari.
*Copac
Simina te inundă cu emoticon-uri când vorbeşti cu ea pe mess, chiar şi un răspuns monosilabic merită, crede ea, cel puţin vreo cinci feţe dintr-alea gălbui care belesc fasolea la tine (cum ar zice Moromete). Lăsând la o parte această mică obsesie a ei, Simina era furnizorul nostru de mâncare în timpul zilelor lungi de repetiţii, ni se luminau feţele de cum intra pe uşă şi săream ca ulii pe ea ca să prindem şi noi ceva de-ale gurii.
O altă chestie notabilă la ea este modul în care strănută, nu tu expectoraţie, nu tu mucus, pur şi simplu auzi un sunet piţigăiat şi scurt şi o vezi toată roşie la faţă; de fiecare dată când o aud mă gândesc la desenele animate cu Tom şi Jerry.
Nu prea era ea de acord cu atmosfera misoginistă şi sarcastică din trupă, ea fiind mai inocentă din fire… asta până nu o lăsai să doarmă, atunci ieşea bestia la suprafaţă, dovadă fiind urmele de bocanc de pe coastele mele. Te uitai la ea şi te întrebai cum de rezistă să stea cu nişte barbari (aţi observat ce-mi place cuvântul ăsta?) ca noi, dar cu siguranţă era una de-a noastră.
*Copac
Crina (câteodată “Corina”) e omul care râde discret, vorbeşte discret, merge discret… Un fel de felină marca 007 care-şi rezolvă treburile în linişte. (de fapt, nu sunt sigură de asta) Nu a mers cu noi la niciun festival aşa că nu am nicio poveste jenantă/amuzantă/tâmpită/să fie de toate! pentru voi. Însă, datorită spiritului meu de observaţie, poziţiei mele sociale şi dorinţei (da, tot a mea e) de a interacţiona cu cât mai mulţi oameni (pentru Mimi: e sarcasm aici, da?) poate că voi reuşi să o fac şi pe asta.
Din când în când mi-a dat impresia de nerăbdare, de “hai să terminăm ca să facem altceva”. A fost una din persoanele cele mai entuziasmate în privinţa teatrului şi cu o dorinţă foarte mare pentru jucat. Ca să ies din “necrofilia” acestor afirmaţii, ţin să menţionez că e sănătoasă, bine, tot cu şcoala de şoferi şi la fel de prietenoasă ca întotdeauna.
*Diana
Bia (de facto, de iure e “Beatrice”) îmi inspiră un personaj din Sailor Moon sau orice alt anime care implică tipe în fuste. Şi dacă tot am deschis subiectul desene animate japanesse style, acestea prind la Bia. Animeurile şi, în genere, tot ce ţine de cultura şi limba japoneză. Deh, fiecare cu pasiunile lui.
Când râde, parcă e o jucărie. Ştiţi voi, chestiile alea pe care le apăsam pe burtă şi scoteau nişte sunete. Da, alea.
După 71 de pedepse, Bia nu mai joacă freeze-mute.
*Diana
Bebo, (uneori “Bobo”, niciodată “Bubu” sau “Bibi”) este jumătatea lui Noe la coordonarea trupei. Este cea care ţipă cel mai tare şi se crizează cel mai mult. Nu vreau să-i construiesc un portret isteric, poate doar unul mai… gălăgios. Ca un fel de warning, că tot veni vorba de gălăgie, dacă o prindeţi râzând să nu staţi aproape de ea. Copac deja are probleme cu auzul.
E o persoană responsabilă (când vrea) şi nu-vreau-să-folosesc-un-superlativ-aici-de-aia-voi-spune-doar atentă la detalii. (când poate) Are multe eşarfe, fapt ce mă cam îngrijorează şi mereu are ceva de comentat.
Reprezintă una din puţinele entităţi creţe din trupă şi se mândreşte cu asta.
Andrei, apărut acum în noua generaţie (zici că suntem Star Trek), este un ardelean simpatic, înalt de-o şchioapă, care are mereu căştile de la player înfipte adânc în urechi şi, normal, date la maxim.
A reuşit să suplinească cu brio lipsa Creţului, atât prin umorul ardelenesc, specific amândurora, cât şi prin accesele de energie spontană. E cam sensibil când se ia lumea de el, dar o să se obişnuiască el cu stilul nostru de a relaţiona şi, oricum, o facem doar pentru că ne este drag el, aşa, cu expresiile sale aduse din inima Transilvaniei.
Cât despre aptitudinile sale teatrale, are mult potenţial, şi nu e greu să lucrezi cu el… dacă îşi învaţă la timp replicile; dar nu mă iau de el din cauza asta, e stresat că nu trece la mate.
*Copac
Mimi (hai că ştiu că aţi aşteptat momentul ăsta) este copilul asuprit al trupei. Toată lumea face glume pe seama ei şi râde necontenit de ce-i iese pe gură, ea devenind un adevărat Chuck Norris al ridicolului. Nu că noi am avea vreo legătură cu dezvoltarea acestei laturi. Însă se poate mândri cu capul ei care a lovit cam toate obiectele prezente în obişnuita viaţă cotidiană.
E bine de ştiut la ea faptul că se aprinde uşor. (and not in the good way) Reflexele ei nu sunt reflexe, ci doar reacţiuni bizare şi intercalate în toate direcţiile. Mereu cu capul în nori, Mimi încă reuşeşte să ne surprindă cu câteva filosofii legate de reproducere. (indiferent de specie)
Totuşi, e un suflet bun şi noi ţinem la ea chiar dacă nu ne-a adus nimic din Portugalia.
*Diana
Mădălina (Mădălina) să zicem că încă nu şi-a deschis toate petalele, fiind într-un grup nou. Însă am reuşit să-mi dau seama că ea e centrul unde se întrunesc toate trăsăturile. E o fire echilibrată, nici prea agitată, nici foarte calmă.
Îi place să meargă pe jos la orice oră din zi şi din noapte, ceea ce mi se pare de admirat. Momentan, evită bălţile, având în vedere ultima baie neprevăzută în mijloc de anotimp rece.
Uneori gesticulează larg aşa că o distanţă apreciabilă ar fi recomandată.
*Diana
Roxana cred că este cea mai masochistă persoană pe care o ştiu, altfel nu-mi explic de ce mereu întârzie la repetiţii şi îşi ia palme. Persoană „guralivă”, tot timpul o auzi fredonând sau, mai rău, cântând de-a dreptul o melodie ce i s-a întimpărit în cap. Are voce, nu dispută nimeni acest lucru, dar suntem noi invidioşi că nu putem cânta aşa bine.
De obicei e destul de tăcută, mai retrasă, dar după două-trei pahare începe să-şi dea drumul la gură şi noi să fim sănătoşi atunci…
Joacă destul de bine, doar că nu prea pare să-şi dea interesul, repet doar pare. În rest nu ştiu ce să mai zic, recunosc că nu am apucat să o cunosc atât de bine. Sperăm să devină mai sociabilă.
*Copac
Era o descriere mult prea seaca pentru o astfel de persoana. Cu o afinitate pentru design-ul grafic si desene, Matei s-a afirmat prin grupul noii generatii Its, ajutandu-ne cu afise, sfaturi si cateva povesti a la oldies. Are o pasiune pentru limba engleza si mereu va interveni printr-o fraza ce suna mult mai bine astfel, decat in romana. E simpatic are o atitudine classy, dandy si ii plac filmele.
*Diana Tudut
Alex, fan vehement al lui RWJ şi frate de arte cu Matei. Este o fire sangvinică şi are un gust aparte pentru muzică. Poţi să îl recunoşti pe Alex după două repere: râsul lui extrem de colorat (nesughiţat si cu un aspect mai crescendo) si vestimentaţia ce-i reflectă preferinţele muzicale. Ar fi putut fi 3 repere, dar s-a descotorosit de podoaba lui capilară unică (singura „dreaptă” din istoria masculină a trupei).
*Mădălin
Ştefana (Fiiifiii) este dansatoarea lascivă a trupei. (ha ha, voi n-aveţi aşa ceva!) Pe lângă calităţile ei… uhm… coregrafice, are şi aptitudini actoriceşti. Pe lângă toate acestea (uuu, there’s more) ne face cinste foarte des şi noi nu ştim să apreciem asta. Dar atâta timp cât continuă procesul, toată lumea e fericită.
E o fire abuziv de calmă şi fix când nu te aştepţi, poate porni într-o aventură pe culmile râsului isteric. Înfricoşător, nu? Oricum e o persoană bazabilă şi ştie pe ce lume trăieşte mai puţin când… ştiţi voi. Îi place să înoate ca o sirenă, strămutând apele cu unduirile corpului şi… atât.
Recent am descoperit că îi place culoarea verde.
*Diana
Mădălin (pff…) e omul cu 1000 de feţe. Are capacitatea de a stoca pe faţa lui atâtea expresii, încât mă mir cum de-i mai stă pielea unde trebuie. Are o voce gravă, tipic moşnegilor cu burtă, văduvi de viaţă şi de speranţă… Not his case, though.
Se amuză foarte uşor, probabil de aceea mai mereu îl vezi râzând. Da, el e cel care are coşmaruri cu râsul lu’ Noe. Îi place să se prostească redând faze din filme (cum, nu v-am zis că e cinefil?) şi de obicei chiar îi ies bine.
*Diana
Capricorn ca zodie, s-a născut în ’92 cu sclipire-n ochi. E inofensivă şi foarte grijulie, nepretenţioasă, înţelegătoare, vorbăreaţă… în fine, persoana care s-ar putea înţelege cu oricine. Gesticulează mult, alt defect de prof(il) şi ne dă de băut mai des decât am sperat vreodată, dar să spunem că o “iertăm”. majoră dar încă cu înfăţişare de copil, mereu ne uimeşte cu glume bune şi tunsori care mai de care, în limita timpului pe care ni-l acordă. Da, aţi ghicit, ea e Alexandra.
*Mădălina
Vlad este un adevărat latino lover. Ii place să petreacă, să cunoască “bagaboante”,berea dar mai ales…teatrul. And he’s not a heartbreaker. Este un simplu toboşar cu calităţi actoriceşti care îşi iubeşte colegii de trupă ca pe propria familie. Are un talent înnăscut de a-i face pe cei din jur să zambească prin modul lui de a fi, prin poveştile maghiare povestite şi sufletul său curat. Un prieten adevărat care reuşeşte să medieze conflictele, Vlad nu este niciodată trist sau nervos…he’s just a sweetheart.
*Delia
Ionuţ sau mai bine zis, Stalin este cel mai narcisist membru al ITS-ului, mereu conştient de look-ul său “awesome”. Este un prieten de nădejde şi un colaborator excepţional. Pare să îi înţeleagă foarte bine pe ceilalţi şi astfel poate ieşi din situaţii critice. Pe lângă teatru, el excelează la desen de unde şi hobby-ul pentru grafitti. E mereu cu gândul dus, trăind într-o lume ruptă de realitate. Orice-ai face, ai grijă să nu-i răneşti sensibilitatea. Trebuie să te arăţi cald şi deschis şi să-l asculţi mereu cu atentie. 9gag-ul şi Pink Floyd sunt marele lui iubiri. Astea pe langă trupă şi desen desigur!
He’s just legen.. wait for it.. DARY!
*Delia
Dragoş (a.k.a Pici) este un f e n o m e n . Are o personalitate impresionantă, vulcanică şi este încrezaător în forţele proprii. Işi doreşte să ajungă trainer la UNATC sursă de unde provin majoritatea glumelor sale. Obişnuieşte să se autoironizeze şi să ne binedispună cu poveştile tripante din copilăria sa. Este foarte creativ şi îi place să facă improvizatie, stiind să creeze aparitţii de efect. E în culmea fericirii atunci când ceilalţi îi recunosc calităţile, când îl aplaudă sau laudă.Sincer şi deschis, cald şi uneori naiv, Pici se schimbă în bine pe ce zi ce trece.
Shine your way, mister!
*Delia
Flavia e roşcata trupei. În permanentă căutare de mâncare, foc şi ţigară, profită de oameni în cel mai convingător şi drăguţ mod posibil. În rest, e o prezenţă plăcută, dacă nu indispensabilă; râsul ei (nu aveţi un déjà-vu?) afon încă ne intrigă după atâta timp. Se plictiseşte repede şi are datorii de neînchipuit la toţi cunoscuţii, pe care şi le achită cu două clipiri de pleoape.
Cu toate că de obicei e o oază de linişte, după câteva pahare devine sufletul petrecerii şi atunci… noi să fim sănătoşi!
*Mădălina
Cezara (Cezi pentru prieteni) și-a făcut apariția prin anturajul nostru cu ajutorul tovarășului ei de sânge (a.k.a Tavi). Cu o fire simpatică, dar introvertită, Cezi mereu ne-a încântat cu prezența ei la evenimente majore din istoria trupei și se poate spune că mereu a fost un membru nedeclarat al acesteia. Are și calități coregrafice de lăudat, aspect ce îmi amintește de Fifi.
Totuși există o chestie care mă deranjează la Cezi, și anume, încăpățânarea pe care o afișează în legătură cu jocul pe scenă. Sperăm că va scăpa de acest impediment cât de curând, doar vorba aia – suntem trupă de teatru. Noi tot o iubim și o așteptăm de pe meleagurile sudice.
*Mădălin
Diana, și prima imagine care-mi vine în minte constă în două gropițe în obraji, mărginind un zâmbet sincer. Nici nu cred că e conștientă de drăgălășenia de care dă dovadă, tocmai pentru că îi vine natual: e o prezență foarte caldă, jucăușă și amuzantă, tipic copiilor. Am menționat că repetă insistent “ce amuzant” ?
Aș preciza și că o vedem destul de rar, dar s-a zis deja de prea multe ori. Să spunem că atunci când e, se face simțită.. îi place mult să cânte – norocul nostru e că se și pricepe- eventual acompaniată de doritori sau de ceva mișcări coreografice. Mă fascinează că e mereu bine dispusă.. în locul vostru n-aș supăra-o.
♫And weee will always looove you ♬
*Mădălina
Măriuca știe. Știe secrete și noutăți și sfaturi. Manipulează subtil și cu prudență, pentru a nu se vedea că iartă, dar nu uită niciodată. E șireată și încrezătoare, nu vă lăsați vrăjiți de simpatie, tratează pe fiecare în parte așa cum se cuvine.
Totodată poate fi o prietenă adevărată. Loială, sinceră, protectivă și devotată: pentru a avea parte de cele enumerate trebuie să treci multe teste.
La nivel de trupă, e sursă constantă de împrumuturi, fie ele în bani sau țigări. E nelipsită din Subway, ceea ce pune în dubiu adevăratul ei domiciliu și își etalează încontinuu Blackberry-ul. Burghezia!
*Mădălina
Carmen e, cu siguranță, în top 5 cele mai realiste persoane pe care le cunosc.. deși “cunosc” e impropriu spus, deoarece personalitatea ei e o enigmă: are un simț critic foarte dezvoltat, precum și o istețime specifică ce deseori îi permite să pună punctul pe “i” și să te lase fără replică. Nu vorbește foarte mult dar spune multe, datorită exprimărilor sale, care negreșit au minim două sensuri diferite: dă maxime, mai pe românește!
Paradoxal, relaționeaza destul de limitat, își selectează atent persoanele cu care are de a face dar e o prezență caldă și plăcută, de care nu prea ne bucurăm în ultima vreme. Este, totuși, o persoană de încredere, directă, obiectivă și foarte greu de influențat, a cărei companie chiar e semnificativă din punct de vedere atmosferic.
Are și ea momentele ei de nebunie în care e pur și simplu.. scuzați, dar chiar așa e, iubibilă!
*Mădălina
Mădălina, în majoritatea contextelor, tace și gândește. A(p)titudine care m-a speriat la început dar m-am obișnuit cu timpul. E foarte realistă și responsabilă dar capabilă de a se lua de tine destul de urât. Până acum s-a dovedit a fi o fire pașnică și liniștită de aceea mă simt forțată să iau măsuri de precauție în caz de furtună. Nu se știe niciodată.
Eu cred că e mai bine să n-o supere nimeni. Are un tigru fioros în sufragerie. De pluș, ce-i drept, însă mărimea-i aproape naturală și privirea-i pătrunzătoare dăunează cardiologic.
Chiar dacă vorbește cu o voce afectată, are gesturi exagerat de grațioase și seamănă cu Édith Piaf din profil, delicatețea ei se poate spulbera într-o clipă dacă apeși butoanele (ne)potrivite.
*Diana
Dudi(e) este un copil care zâmbește încontinuu și, ocazional, mai scoate sunete drăguțe/gingașe & all that crap. Chiar și vocea ei te trimite spre un spațiu unde drăgălășenia nu are limite. Și ăsta nu este începutul descrierii unui paradox. Pentru că ea, Dudie adică, chiar este o persoană simpatică.
O veți auzi abuzând de replica ‘What the fudge?‘ care apare în cele mai nepotrivite momente, ori din neputința de a articula o înjurătură adevărată și românească, ori din inabilitatea de a reacționa ca un om normal.
Momentan ne delectează cu absența ei. Noi sperăm să nu se transforme într-una permanentă.
*Diana
Delia este genul de persoană care dă impresia de o neîndemânare neînchipuită. Eu, personal, n-am văzut-o niciodată împiedicându-se sau… efectuând alte gesturi incontrolabile. Într-adevăr, are ticurile ei care stârnesc amuzamentul majorității dar… nu e de ajuns.
Ea are un talent formidabil (ce talent, ăsta-i har în toată regula) de a spune bancuri. Oricât de proastă este gluma, ai să râzi, cel mai probabil împreună cu ea pentru că este imposibil să te abții. Și are un stil aparte de a povesti care mie îmi amintește de desenele alea animate cu… cu… meh, nu mai contează.
Mie mi-ar plăcea să fie o prezență mai constantă în trupă pentru că reușește să înveselească atmosfera.
*Diana
Delia este una dintre cele mai intrigante boboace, sau probabil cea mai intrigantă dintre toate, care mi s-a dat să cunosc de când hoinăresc în această trupă. Asta datorită entuziasmului ei extrem de evident, unul necaracteristic pentru un nou membru. Printre manifestările ei colorate, amintim scena când Gabi a primit un bidon peste cap – un FTW pentru moment, dar urmat de o tăcere gravă și o atmosferă presarată cu întrebări în legătură cu natura ei.
Are un talent, extrem de dubios de altfel, de a înveseli atmosfera într-un mod cât mai moldovenesc cu putință, episodul dintre ea și Fifi având o reputație destul de notorie la momentul de față printe cei din noua generație. De asemenea, Delia are o minte bolnavă – și atât.
*Mădălin
Alexandra.. e o enigmă. Inspiră mister prin toți porii, din dorința de a părea puternică și indestructibilă. Ceea ce și e în mare parte, doar că odată ce o cunoști mai bine realizezi că se afecționează mai repede decât ar vrea. Nu îți trebuie mai mult de o discuție cu ea să îți dai seama că știe ce vrea și că are răbdare în a câștiga ce i se cuvine.
E isteață și ține la glume, uneori pornindu-le chiar ea (exemplu major fâl-fâl), alteori protestând (cazul poreclei Muscalu), dar mereu ripostând, lovind tăios în punctul slab. Morocănoasă în absența cafelei și somnului, nu duce lipsă de șantaj și organizare.
Îi va plăcea descrierea badass. P.S: e o dulce.
*Mădălina
Eliza is one hell of a redhead. Are aptitudini de cameleon. Încăpăţânată acum, peste 5 minute e cea mai înţelegătoare fiinţă. Dacă se simte amenințată, ripostează fără regrete. Îi place să-şi spună opinia clar, deschis şi să ştie în permanenţă cu exactitate cum stau lucrurile.
Distantă, uneori dă impresia ca ar avea ceva împotriva ta. Dar nu este aşa. În ciuda înălţimii ei, într-un corp atăt de mic se ascunde o explozie de calităţi: puternică, entuziastă, cu suflet tânăr, trăieşte cu intensitate, adaptabilă, dinamică.
N-ai cum să n-o iubeşti !
*Delia
Geo – unde e proiect, acolo e şi ea. Exagerat de punctuală – nu că nu ne-ar conveni – în toate situaţiile, de la repetiţii până la orice fel de, credeţi-mă, întâlnire. Pare să aibă amici răspândiţi prin toată lumea, ea de fel e o fire tare prietenoasă şi surprinzătoare, imaginaţia ei fiind singura “curată” din toată trupa.
Face poze şi călătorii exact când te aştepţi mai puţin şi se întoarce cu un braţ de cadouri pentru toţi milogii care i-au cerut, sau nu. Are ochi de mărime considerabilă şi face parte din categoria creţilor, fiind foarte mândră de asta.
*Mădălina
Adi, exemplarul din noua generaţie omniprezent la toate ieşirile şi mai prin toate colţurile în care te afli. E imposibil să NU dai de el. La prima vedere pare o fire prietenoasă, deschisă să îţi audă ofurile şi să te facă să zambeşti. Dar în spatele acestei măşti se află o minte diabolică. Acest fapt îmi este dovedit la fiecare încălzire de la începutul repetiţiilor (aha, aha). Picioarele stimabilului Adi funcţionează independent de restul corpului. Să zicem doar că atunci când, pe viitor, o să joace „mima” prin preajma mea, am să-l pun să facă „Exorcistul”.
*Mădălin
Claudia a.k.a Natasha e o domnișoară absolut normală la prima vedere. Ochi verzi, bucle naturale, zâmbet inocent. Asta până la primul festival ! Are o forță nemaiîntâlnită și o pasiune ascunsă pentru aruncatul cu scaune *meow*
Este foarte inventivă iar ideile-i rare și bune îi sunt și acum lăudate de noi. Am menționat că este cea mai calică persoană? Nu, glumesc. Așa îmi place mie să o tachinez în zilele cu avioane colorate pe cer. E o adevarătă rusoaică cu talente ascunse.
*Delia
George Maftei, fratele lui Doru Maftei, rudă cu Ernest Maftei, is always quick to throw the first punch! George, jucător aprig de League of Legends, fotbalist, handbalist și microbist înrăit. George, și-a însușit la audiții rolul de clown și ne-a impresionat cu poezia sa dramatică. George, bat mort, vine acasă, la un metru distanță de ușa de fier, cade lemn si doarme buștean. George, poartă boxeri Mr. Big pentru că e BFF cu Mare Tudor.
George, pe scena de la Dom Polski, a jucat un rol inspirat din realitate, având norocul de a mă lovi cu brutalitate (mi-o dat de m-o julit), a inspirat teroare în bagaboante și bagabonț. George, dacă pleci de acasă și lași cheia pe masă, ia-ți cheia, ia-ți cheia, IA-ȚI CHEIA! A fost (şi va mai fi poate?) regizor.
*Doru
Doru is our own nigga’. Are un talent înnăscut de a imita accente exotice. Știe să se facă plăcut și să destindă atmosfera în cel mai simpatic mod cu putință. E un băiat serios și cuminte dar eu nu m-aș încumeta să-l supăr (cine știe ce fiară se ascunde în spatele zâmbetului de îngeraș).
Are o imaginație bogată, ascultă muzică de calitate și are un frate mai mare, care de curând a intrat și el în trupă.
Doru, ești o bijuterie neșlefuită !
*Delia
Petruț? Noi îi mai spunem și Justin Bieber.El e peste tot, mereu. Un dulce, apropo – cumințel și drăgălaș, ai putea să-l asortezi la poșeta roz, ca breloc. E un puștan inofensiv cu ochișori mari căruia îi place muștarul.
Deși nu prea ne-am bucurat de progresul său în calitate de teatru, noi îl așteptăm sa înflorească și să ne uimească cu sex appeal-ul său și creativitatea pe scenă. Hit us with your best shot, Petri!
Edit : Petruț tocmai a fost dezvirginat de către scenă la Magic Fest V. Felicitări poștașului nostru retardat și mult căcat în continuare.
*Delia
Bianca mă surpinde permanent. Pe lângă aparenta obsesie pentru cuvântul “entuziasm” și derivatele sale, absolut nimic din comportamentul, gândirea și mai ales limbajul ei (modul sinuos de vorbi într-adevăr necesiă mult efort pentru a fi deșlusit) nu par să aibă o constanță anume, tocmai din cauză că se autodescoperă cu o rapiditate uimitoare. Sociabilă din naștere și tot de acolo trăgându-i-se și instinctele militărești (care , lăsând gluma la o parte, uneori chiar se observă), se impune printr-o autoritate drăgălașă pe care nu întotdeauna o simți, dar nevoia de a-i face pe plac da.
E o tripată și jumătate, insomniacă, îndrăgostită de buline și de ai ei bocanci negri, mereu pedepsită/ certată cu ai ei/ în tratative, o gazdă perfectă și multe multe altele. noi o iubim pentru că ne hrănește și are grijă de noi, reprezentând spiritul trupei în forma sa autentică. A fost coordonatoare.
*Mădălina
Aldea e cel care a ales să fie diferit și și-a asumat rolul de hater.. cineva trebuia să o facă și pe asta, nu? Reprezintă contrabalansul trupei, cu o personalitate imposibilă până ajungi să îl cunoști, atent la detalii care pot schimba total perspectiva generală, un personaj ce dorește întotdeauna ca dreptatea să fie de partea lui, deoarece e foarte critic atât cu noi, cât și cu el însuși. Uneori, totuși, duce aceaste calități prea departe și riscă să jignească sau să deranjeze prin directitudinea cu care își exprimă ideile, ceea ce în sine nu e un gest exagerat dar suntem noi actori sensibili și dramatici..
Diminețile îi sunt grele, dar ziua e în continuă mișcare, întotdeauna pe fugă, cu lucruri de rezolvat, oameni de întâlnit. Un soi de iepuraș Duracell cu o cu totul altă înfățisare; îl recunoașteți după expresia facială “not bad” caracteristică și modul dubios de a dansa pe dubstep.
Ne mai place că are idei bune, demne de luat în considerație. Dacă aveți nevoie de o altfel de părere.. știți la cine să apelați.
*Mădălina
Andrei Varga, catolic, stă lângă Piața Centrală, de aceea știe multe hituri precum „Portugalia” sau „Chiar dacă mama ta”. E un băiat de băiat cu talent desăvârșit, cu brand de 10, pot să spun că de când îl știu, are multă energie și nu îi e frică să zică lucrurilor pe față, mi-e drag, ba chiar la primul meu festival cu el am fugit matoli noaptea di câni, parcă era un uorcșop . Se vede influența satului Sarata Băi asupra sa, și când nu e la țară la bagaboante, el e la noi în Bacău și boșcăim frumos la o sămânță. Eu îl ubesc ca pe un ortodox, ba mai bine, ca pe mâna dreaptă!
Da, frate… asta-i chestia, oricum, activ în trupă ești, activ pe șcenă ești, îți place alcoolul, numa’ bun dă In The Spot! Te pup pe sfărc, iu secsi biist!
*Doru
Ștefănică Tudor / Ștefuț / Tudorică este un fel de Jiminy Cricket care te anunță că „Tutunul dăunează grav sănătății” . El mai este și posesorul titlului de stolnic și paharnic al Cercului Militar, lucru de care abuzăm în nesimțire. Samuraiul nostru tăcut învață în prezent și cum să-și scoată sabia din teacă și să se alăture Don Juanilor și Casanovilor din trupa noastră ( Update: He did it, boys and girls. Tiger status achieved 😉 ). Keep your chin up, Tudorică, există o fătucă și pentru tine iar noi te vom ajuta s-o dai pe spate.
*Maftei
Ardeleanu Cosmina, verișoara ferocelui Ștefuț, este persoana la care poți să apelezi pentru orice. După un set de complimente făcute doar la nevoie, poți primi unul din următoarele două răspunsuri : a) „ Stai, cred că am … Poftim ! ( insert cute smile here ) ” sau b) Nu ! ( insert just-as-cute middle-finger here ) . Deși spune nu rar căci plânsetele noastre înfiorătoare de cățeluși bagă pe oricine în boale , nu aș vrea nici în ruptul capului să ajung pe lista ei neagră insistând prea mult pentru vreun ceva ( Loțcu, ia aminte ! ) . Cosmina este una dintre cele mai tari persoane care am cunoscut-o și nu cred că va mai fi cineva la fel de sfânt ca ea prea curând, ea făcând sacrificiul suprem de a primi trupa în casa ei de revelion, lucru care ar lăsa pe oricine cu un gust amar de „ Why did I do that in the first place ? ” .
*George
Petruţ, my sweet Petruţ, te cunosc de atâta timp încât nu mi-a luat mult să scriu aceste câteva cuvinte despre tine. Un băiat frumos (i-aş da o cârjă sau două), elegant (cât de cât), stilat, gentleman, cu bun simţ. Încă nu ne-am prins noi dacă iţi place teatrul, dar ştiu că îţi place de noi şi nouă de tine. Când se pune de o băutâ, ești mereu activ şi gata de torpilat. De aceea, vremea nu este niciodată urâtă pe lângă tine, ba chiar e SUPER (another inside joke, LOL). Eu pe tine nu am cum să te uit, mi-ai fost mereu aproape încă din 2003, sper să ţină mult si bine această legătură puternică pe care o avem, ba chiar să includem și trupa în relaţia noastră (atenție la sărbătorile comerciale, relaţiile costă bani).
Obligatory edit : Ai uitat să zici că are nasul lui Nidal, stă în același bloc cu Noe (casa părintească nu se uită) și că le are cu yoyo-urile.
*Maftei
Remus. Oh my God, Remus este un băieţel scump căruia teatrul nu-i mai pleacă de la gură. Atât de pasionat de artă, încât şi liceul este pe măsură. Cantă, scrie, joacă. Dacă ar mai şi desena ne-ar da la toţi peste bot. În toată cariera mea de elev, nu am văzut un băiat mai pasionat de ceea ce face decât el. Dorinţa lui de a excela acoperă soarele. Sper sa se ţină de teatru şi noi sa ne ţinem de el cum se tine vaca de pripon (ca să nu fac glume cu negrii). Remus, eşti cam amieţât, dar toţi ne mai îmbătăm cu apă chioară din când în când. Să ne trăieşti, şi nu uita, the lubricant is always watching… through shadow, dust and rain… Come at me, bro!
*Doru
Andreea Miron este, după spusele lui Andrei Varga, fata cu picioare de braziliancă din trupă. Pe lângă asta, ea muncește din greu ca să ne demonstreze că are ce-i trebuie și că se poate descurca foarte bine pe scenă, drept dovadă fiind și acel improv în 3 unde a dat o maximă shakespeariană de a lăsat toată sala făcând „uuuuuuuuuuuu”. Andreea este și o gameriță, ca alte fete din trupă, care rupe Azeroth-ul în două. Tuturor le este frică de MARELE ARCHMAGE AL DISTRUGERII ÎN MASĂ, Sprinklestar Nimicitoarea (Nu știu ce clasă joacă sau ce nickname are, forgive me). Când nu împrăștie frică printre dușmanii ei online, probabil cântă, căci are o voce plăcută. Oricum, ea este o prezență revitalizantă la workshopuri, acel „da da” aprobator al ei răsunând la majoritatea ideilor, urmat de un chicotit ca la grădiniță și de alte expresii cutish asemănătoare. ÎN SPATELE CĂRUIA SE ASCUND SECRETELE PORTALULUI ÎNTUNECAT CĂTRE OUTLAND. YOU ARE NOT PREPARED ! (scuze, m-a luat valul).
*George
Vlad Goranda, cartoful prăjit, este cea mai maiestuoasă și fabuloasă ființă care ni s-a alăturat nouă. Vlad este veșnicul boem rănit de săgețile lui Cupid și un rocker de temut. Poartă 2 lanțuri la pantaloni (cred că erau 2, oricum, gluma: 2 Chainz) și ghete care cântăresc mai mult decât picioarele lui. Privirea lui când e supărat e mai fioroasă decât ochii mei de judecător/Ghost Rider care se uită la oameni pe la petreceri. Respinge orice idee care lui nu-i place cu un cuvânt din două silabe identice : „Caca”. El e un titan care a supt lapte de la țâța cometei (Doamna Goranda, îmi pare foarte rău dar asta spunea în poezie la audiții) și un băiat care muncește din greu. Vlad, dau noroc virtual cu tine și te rog să te ții de treabă (la imperativ erau doi de „i” ?) și să continui să fii o prezență uimitoare și strălucitoare.
*George
Vlad Braga, cel mai chill om din trupă. Omul ăsta este atât de cool încât ar trebui să mai adaug încă vreo câteva o-uri ca să pot începe a încerca să cuprind cât de șmecher e omul ăsta. Vlad a reușit să revoluționeze vocabularul trupei. Vrad Blaga, cunoscut și drept Poseidon, zeul apei plate, este un membru activ implicat al trupei noastre frumoase. El s-a alipit de cururile noastre în primăvară, iar de atunci, pfoai moamă, suntem complexați toți de înălțimea noastră… ce face basketul din om. Poți să ai cea mai proastă zi din viața ta, când iți zâmbește Vlad, uiți de toate problemele (frumos te-a mai facut mă-ta). La t4t 2014, Vlad ne-a fost ca o mascotă, avand caricatura (mai degrabă portret) sa lipită peste tot. Plăcut ochiului cum este acest băiat, s-a scos inclusiv cu două sountrack-uri caracteristice care îl întâmpinau oriunde mergeam. Prevăd o relație lungă între trupă și tine, Vlade. Îmi ești foarte drag și promit că te bat dacă îți razi barba. Te ‘besc, bae, ești fratele meu de improvizație și să nu uiți de visul nostru de a vinde shaormermerița si shaormeritorma!
*Maftei, da’ mai mult Doru
In the Spot 
Ce trece timpul 😦 Ma duc sa ma imbat….(chiar asta voi face)
M-am imbatat…bad idea
Fuck. Am examen in 7 ore. N-am dormit toata noaptea. Creierul marinat. Cafea. #UMFLIFEFTW Pe vremea aia n-aveam nici un stres, copii, bucurati-va de vremurile astea.
Străbunul cu sfaturi 😀 Bine zici!
baaaaaaaaaai….
da’ eu ma intorc in ianuarie.
:-L
uf. nu mai vedeti voi cartofi prajiti si vin rosu si uhm.. uhm.. nu mai stiu ce alte chestii..
dar tot o sa va fie dor de cartofii mei aurii !
aaa…da… de cafeaua mea fara gust.
😀
A trecut un an si te-ai tot intors in ianuarie:))
stai. am pierdut ceva…aaaa… Bia la “ce-a fost” ? 😐
legat de obiectele transformate in tobe… isi aminteste careva cand a stricat copacu oalele lu circo?…
Nu le-am stricat, doar le-am dat un aer, aşa, mai… vintage.
insist: toxinfectia nu a fost facuta de la pizza mea, ci de la faptul ca mancaserati toti prea multe oua. deci..ouale lui radu sunt de vina!!
dar silvia?
Păi am zis că o să facem BIOs doar despre cei care au fost membri integrali şi activi ai acestei trupe.
ALBUM DE PROMOTIE 2009 Scoala de Arte si Meserii “In The Spot”