Category Archives: Zile de naştere

Se7en

ImageSeven years ! Seven wonderffff…..
Ehei, ia staţi o secundă!
Voi chiar credeaţi că voi folosi aceeaşi descriere pe care o folosim de vreo 2 ani încoace, nu?
Ete, na, la ei.
Nope. Starting over.

Am intrat în cel de-al şaptelea an de existenţă sub numele de In The Spot, astăzi, 15 ianuarie 2014 (sau 14th of Sh’vat, 5774, pentru Aldea). Suntem 26 la număr, 26 de nebuni fantastici şi uimitori care se scălămbăie într-o sală de fitness de la EMD şi se bat cu mingi uriaşe de fitness. Suntem mai bătrâni decât festul la care urmează să mergem şi pe care-l aşteptăm cu nerăbdare. Am intrat în acest rodeo teatral şi pot să spun că, după 7 ani, încă ne ţinem foarte strâns de taur, mai strâns decât ţine Aldea fermoarul de la buzunar, mai strâns decât ţine Mara la băutură (bine, asta nu-i foarte mult), mai strâns decât oricare nefericit care are tupeul să deschidă o pungă de mâncare lângă cei din trupă şi să creadă că va mânca (singur), mai strâns decât…. V-aţi prins deja. Noi vom rezista în continuare ca gustul puternic şi amărui de Neumarkt, care rezistă mult şi fără capac (asta ne-au pus sponsorii să scriem). In The Spot, înainte! Purcedem!

Fie vreme bună, fie vreme rea,
In The Spot merge înainte şi băutura v-o va bea.
Fie mâncare bună, fie chiar şi rea,
Stomacurile nu ni-s rasiste, tot vom consuma.
Stăm lacomi în faţa teatrului,
Ne hrănim cu uralele publicului.
Lenea e singurul pericol care ne pândeşte,
Iar invidia ne sporeşte munca, pe-ndelete.
Varga şi-a revărsat mânia pe un peşte.
Ne mândrim cu fiecare rezultat îndeobşte,
Dorinţa noastră neîncetat tot creşte.

*John Doe

Advertisements

Duhnind a… suc

Deși Crețu ne-a stropit cu bere.

Bebo și-a serbat cei 18 ani în Subway-ul nou. Uaa, majorat care n-a fost în Liquid! Uaa, fără alcool! (berea la discreție și șampania din nasul sărbătoritei nu se pun) Uaa, dansat încontinuu! Toată lumea a fost plină de energie și într-o dispoziție relativ bună.

Să tot fie așa.

Repede, repede că dup-aia se adună

Încă o dată vă duc într-o călătorie în timp fabuloasă, pentru a asista la majoratul lui Nelu şi la ziua lui Noe. Locaţia: Liquid, un bar dubios de lângă piaţă.

Nici nu am ajuns bine acolo, că toată lumea tatona cu băuturile alcoolice. Mai un rom, mai o votcă, mai un shot de tequila, mai o cafea cu sare după câteva serii nereuşite de regurgitare… Moda acestei petreceri era statul afară la discuţii sau la sprijinit oameni în stare de ebrietate deşi temperatura nu era prietenoasă. S-a dansat până la epuizare şi n-am înţeles de ce aproape toţi se îndreptau deloc timid spre febră musculară. Au fost şi drame, si bocete că deh, alcoolul ăsta scoate toate impurităţile emoţionale.

Dacă vreţi să ştiţi ce cadouri au primit sărbătoriţii de acum o lună, întrebaţi-i.

Mi se pare mie sau petrecerile deja încep să decurgă la fel?

*Diana

Ce-a fost? Deja s-a uitat…

Acum muuuult timp Buf şi Gabi şi-au serbat majoratele. A fost cât de cât interesant. Din câte îmi amintesc…

Fumatul era permis numai pe balcon deci majoritatea şi-au pus cu****le la îngheţat pentru o gură de tutun. A fost foarte multă băutură şi confuzia “cu ce să-ncep” a durat destul de mult. Îmi amintesc un am-uitat-cum-îl-cheamă-da’-oricum-nu-cred-că-e-relevant cu o roşie în mână deci a fost şi mâncare. Stai, nu. Hai să o iau în ordine.

După ce-am ajuns la Gabi, am început să mă învârt prin apartament pentru a mă obişnui cu spaţiul. Într-o surdină foarte zgomotoasă se auzea melodia ‘I Got a Feeling’. S-a auzit mult timp deci bănuiesc că era pe repeat. Din fericire, cineva s-a enervat şi a schimbat lălăiala cu ceva mai ritmat. Atunci a început lumea să danseze. O ţin minte pe Mimi care a venit foarte bulversată şi cu o vezică plină, aproape rostogolindu-se de-a lungul holului pentru a ajunge la baie. Cândva printre aceste evenimente, s-au deschis cadourile: Buf a primit un câţel mare şi bleg. Pe lângă creatura pe care a trebuit s-o car prin mall, i-am mai luat şi o cărticică cu un anume domn Buf. Atât, nu? Gabi a primit, în sfârşit, un Abecedar. Şi un zippo. Şi alte chestii lipsite de importanţă.

Din câte am observat, deschiderea cadourilor a părut ca un fel de barieră între invitaţi şi raftul cu băutură pentru că după group-hug-uri şi alte smiorcăieli, mai toţi sugeau dintr-un pahar.

*Aici intră întâmplările tipice unei petreceri.*

Şi vine poliţiaaaa! Mai cu râs, mai cu plâns, se scapă şi de ei. Unii au plecat la casele lor, alţii au adormit pe unde au apucat. Dimineaţa a fost dulce, cafeaua amară şi râsetele incontrolabile.

Bă, l-am uitat pe Vic! A fost şi el acolo. Omniprezent, ca de obicei.

*Diana

… de porc

Prăfuiţi, obosiţi, mahmurei, în dureri asociate cu bătrâneţea, deshidrataţi şi cu un chef de râs de ne plesneau splinele. Ăsta e tabloul pictat de o noapte petrecută cu corturile într-o mică zonă împădurită din Sărată (loc de socializare, pour les connaisceurs) cu ocazia majoratului lui Mişu.

Povestea începe la ora 4, ieri, în staţia de MaxiTaxi de la Piaţa Sud. Ne-am adunat noi pregătiţi de o noapte petrecută sub clar de lună în faţa unui foc de tabără. Corturi, saci de dormit, izopren, hanorace, bocanci; tot tacâmul. Ne-am strâns vreo 17 (după calcule matematice intense), majoritatea de-ai trupei, anexe (Creţu înţelege), rudele sărbătoritului şi doi străjeri ai Moldovei “veritabili” (Arpad şi Andrei din The Knockers). După un drum de 20 minute cu microbuzul în care am experimentat o bucăţică din viaţa unui ton în sos propriu am ajuns în Sărata şi de acolo am luat-o la pas către zona unde am campat. Drumul fu lung şi anevoios, dar determinarea din sufletele noastre a biruit! Ajunşi în micul nostru luminiş am ridicat corturile, fiecare în ritmul lui, folosind tehnici… inedite. Cazarea fiind asigurată, am cinstit câte o bere pentru Mişu şi apoi am început pregătirea grătarelor. Eu mi-am atribuit rolul de fochist/bucătar (da, m-am spălat pe mâini), ajutat de Dedeea. Creţu s-a ocupat de atmosferă, Mişu a primit cadourile şi, în rest, lumea s-a pus la o vorbă, cu o bere, un suculeţ şi câteva de-ale gurii până se făcea grătarul.

Până s-a lăsat întunericul am terminat şi noi grătarul şi am pus de-un foc de tabără în mijlocul poienii. Am scos bunătăţile, am pus muzică (sistem 5.1 la pădure, hardcore!) şi-am început poşta. Glume, istorisiri, c**atul stafidit care era cortul lui Arpad şi peste care toată lumea se împiedica şi-l dărâma, provizii de urgenţă ascunse pe sub prelată, un Noe încoconat – se metamorfiza într-un fluture superb – care nu se simţea prea bine ş.a.m.d.

Focul a rezistat până s-a crăpat de ziuă, toţi au ieşit din corturile lor, cu feţe pe care numai o mamă le-ar putea iubi. Încet, gaşca s-a spart, majoritatea fugind de curăţenia de după, fiecare căutând o urmă de lichid potabil, o ţigară, o bucată de pâine etc.

Şi cam asta a fost. Bălţata, ne vedem la anu’!

*Copac

Trei, Doamne, şi toţi trei

După vreo două săptămâni jumate m-am hotărât să scriu şi eu despre petrecerea organizată în cinstea lu’ Tavi/Hippie/Alexandra. Într-adevăr, cu toţii îmbătrânim, unii mai repede decât alţii, astfel că aceşti trei bătrâni ai In The Spot-ului au trăit îndeajuns încât să prindă cea de-a nouăsprezecea revoluţie a Pământului în jurul Soarelui şi să şi sărbătorească acest lucru.

Ne-am adunat cu toţii la binecunoscutul şi iubitul nostru C.R.E.  pe la 6. Eu cu Creţu am fost acolo mai devreme pentru a le pregăti o surpriză de ultim moment: o veioză specială făcută dintr-un ananas.

Seara a început mai timid cu pufuleţi, prăjiturele cu ciocolată şi suculeţ, după care am dat-o pe bere şi pizza. O noutate a fost beer pong-ul pe care l-am organizat ad hoc la ideea lu’ Noe. Din nu ştiu ce motiv, pe la sfârşitul jocului, bilele nu mai nimereau in pahare(dar ăsta s-ar putea să fiu doar eu) şi am abandonat noua noastră activitate în favoarea unei sesiuni hardcore de băut tequila şi vodcă. La un moment dat situaţia a devenit cam tensionată, lumea a început să plângă pe sală, câţiva s-au luat la bătaie, ţipetele se auzeau din toate părţile(dar, iar ăsta s-ar putea să fiu doar eu). Până la urmă, toată lumea s-a chillat cu un Pink Floyd,unii au plecat acasă, alţii au adormit cu capul pe butoaie şi pe masă. Eee…am făcut şi o rimă. Creţu a plâns îndelung plecarea arcaşului său de elită(acesta, desigur, fiind eu), iar bietul Noe, care nu făcea altceva decât să cureţe în urma noastră, a trebuit să-i îndure toate capriciile exacerbate de un oarecare consum de alcool. Gaşca s-a spart pe la 4, lumea plecând la casele lor, pentru a-şi asigura un binemeritat pui de somn.

Party-ul ăsta s-a dus. Să vină altul.

*Mişu