Do up, do up, do up…

S-a terminat ID Festul, fraților. A fost o experiență care ne-a trecut prin toate stările posibile. A fost epic, obositor, incitant, amuzant, emoționant. În cele ce urmează, am de gând să detaliez.

Duminică a fost sosirea trupelor de pe alte meleaguri, deschiderea festivalului și singura piesă invitată marca UNATC – Closer. Am decis să fiu foarte matinal cu cei din The Knockers, pe care i-am cules de la gară împreună cu câțiva in the spot-eri pe la vreo 11 dimineața. La nivel de temperatură, ziua nu avea să lase loc de odihnă și urâtă ne-a fost lehamitea la mulți când ni s-a spus că pe toată durata festivalului, accesul la spectacole se va face prin spatele teatrului. Ne-am luat inima în dinți și am pornit, croindu-ne loc prin mulțimea transpirată.

Deschiderea a fost relativ epică. Am fost dezamăgit de prestația de prezentator a lui Florin, dar din câte am înțeles, acesta a primit instrucțiunile de riguare cu vreo 5 minute înainte să se urce pe scenă…cu o motocicletă. Oricum, acesta a reușit să confere mai tot timpul cât a stat pe scenă, o atmosferă plăcută, distinsă și umoristică.

Pe la vreo 8 a început și Closer. Mulți știu că e film, puțini știu că e piesă de teatru – și că filmul este adaptare după piesa de teatru, nu viceversa. Mi-a plăcut foarte mult spectacolul, felicitări actorilor pentru prestație si devotament, un text foarte bun, o regie deșteaptă. Dar cred că aș vrea să revăd această piesă, din cauza unui număr restrâns de indivizi care au uitat să își dea telefoanele pe silent. Nesimțire – scuze, dar a fost prea bună piesa ca să nu fiu iritat.

Luni, toată trupa a făcut cunoștință cu Iulia Brezeanu, o ființă plină de energie și umor. Pe parcursul workshopurilor ne-am revizuit cunoștințele în arta improvizației – un exercițiu dubios cu morți, antrenamente legate de statură și 2 cântecele dăunătoare psihic și cauzatoare de dependență. Noi îi mulțumim Iuliei pentru tot și așteptăm să o revedem cu drag – la încă o sesiune de do-up,do up, do up…

Din păcate, nu am ce recenzie să prezint pentru prima piesă din festival, a celor de la trupa ACT. Spectacolul The Most Massive Woman Wins a fost jucat cu publicul pe scenă și au existat destule victime. Mai toți au încercat să se adapteze situației, dar s-a eșuat. În materie de feedback, cei mai multi au apreciat jocul actoricesc a lui Eric Țuțuianu, dar din câte am înțeles, părerile publicului au fost destul de împărțite în legătură cu tenta simbolistică a piesei.

Cu aproape o oră întârziere, a sosit și momentul bucureștenilor de la Brainstorming să își prezinte avangardista Viață a Insectelor – The Life of Insects. Un spectacol cu un text dificil și foarte bine scris – îndrăzneț, distopic, amuzant pe alocuri – bine regizat și jucat, și cu o scenografie impresionantă. Din păcate, ceva a lipsit. Probabil natura extrem de profesionistă și calculată a spectacolului nu a lăsat loc de emoție. Cu alte cuvinte, au fost momente când spectacolul mi s-a părut foarte pretentios.

După spectacole, am fost martor la un eveniment ingenios organizat în curtea liceului. Unul pe care nu îl vor uita mulți – cea mai epică bataie cu baloane umplute cu apă. Trageți cu ochiul pe pagina de Facebook a lui Adi Bulboacă ca să vă faceți o idee.

Marți a existat o altă decalare în program, vizionând astfel trei piese in loc de două. Așa că pe la vreo 12, morți de după workshopuri, ne-am îndreptat spre teatru la piesa sucevenilor noștri de suflet, The Knockers – My Sweet. Sincere felicitări pentru spectacol, jucat impecabil în foarte multe momente, foarte bine scris – o piesă care s-a remarcat prin umor si curațenie scenică.

A urmat piesa celor de la Nobody’s GroupA Midsummer Night’s Dream, adaptare după Shakespeare. Adevărul este că am strâmbat ușor din nas când am văzut numele maestrului în program, mai ales după prestația de anul trecut cu The Chairs a lui Ionesco. Sincer să vă spun, am simțit o evoluție pe scenă și pot spune că speranțele nu s-au înecat în ceea ce privește trupa. Există multe aspecte negative legate de spectacol, dar prefer să nu le prezint. Le urăm bafta colegilor băcăuani.

Stagiunea din ziua respectivă s-a încheiat cu piesa celor de la Atelierul de Teatru, Botoșani. Ca și anul trecut, au avut text original – Dr Timmy. Piesa s-a jucat cu publicul pe scenă…și în sală. Îi felicit pe cei din Atelierul de Teatru – am vorbit și la feedback aceste aspecte (pentru prima oară) –  pentru că au reusit să ofere o experiență memorabilă și am fost foarte impresionat de interpretare, de regie, de emoția pe care au acordat-o în fiecare moment al piesei. Personal, cred că a fost cea mai bună piesă a festivalului.

A urmat seara Haliotis – două ore pline de intrigi dubioase. Prima parte a serii, a aparținut secțiunii de publicitate unde a fost prezentată campania „Cum să nu fii perfect”. Au fost destule momente de stângăcie, dar și momente amuzante printre care, reprezentația muzicală a lui Kremlin și a lui Gecko.

A doua parte a serii a fost dedicată teatrului – au interpretat Gabriel Posto…Gabi al nostru și Denisa Pop din Heavenly Hell. Ambele one man show-uri au fost foarte bine primite de către public.

Mai are rost să zic că a fost chill-out în Stage? Meh, pas…

Miercuri am fost martori la revanșa timișorenilor din The Hoolelogans. Zic asta pentru că am fost destul de dezamăgit de prestația lor de la T4T și așteptasem nerăbdător să văd o schimbare. Piesa 8 women, cu o distribuție în totalitate feminină, a fost una dintre cele mai grele piese din punct de vedere al interpretării, deoarece spectacolul era bazat numai pe relațiile dintre personaje. Textul a fost foarte bun, iar personajele s-au individualizat foarte bine, deci cred că au reușit să o scoată la capăt cu brio. Bravo.

A urmat piesa celor de la Limelight, București, care au ales să prezinte The Blue Hour de David Mamet – autor american, cunoscut pentru piese ce au marcat dramaturgia contemporană. Cu alte cuvinte, nu a fost o decizie prea înțeleaptă, piesa fiind lipsită de dinamism și interpretare. Tind să cred că e una dintre trupele care au ajuns în acel punct în care au ales un text clasic care rareori ajunge să fie digerat de către public. Sperăm să îi revedem cu un spectacol mai bun.

Și a urmat pool party în Gherăiești. Unul chiar foarte reușit și foarte distractiv. O atmosferă amuzantă conferită de traineri la un stand propriu, un playlist reușit, multi oameni încolțiți și aruncați în apă. Pe la vreo 3 jumătate a urmat și părăsirea locației, mulți dintre noi fiind panicați de venirea ultimului microbuz. Am scos-o la capăt vreo oră mai tarziu.

Joi a fost panică maximă pentru noi. Am început sesiuni de repetiții prin săli de clasă care mai de care, în timp ce trupurile noastre începuseră să duhnească a oboseală și nervi. Printre toate astea, am reușit să văd și piesa celor de la The 9th Sense, Brașov – trupa care a zguduit ultimele 2 festivaluri mari din țară, T4T și Magic Fest. Din păcate, nu mi s-a părut că au ajuns la același nivel cu piesa Elgar. Am încercat să găsesc niște considerente potrivite pentru a-mi exprima nemulțumirea, dar nu am găsit. Pur și simplu, nu am înțeles piesa. Scenele funcționau bine individual, dar nu am depistat legătura. Cred că tema piesei, extrem de matură de această dată, le-a dat bătai de cap celor din Brașov. Dacă înainte i-am văzut extrem de distinși pe scenă, de această dată mi s-au părut mult mai crispați.

Joi seara noi am stat pe tușă. Am decis să lăsăm deoparte Noaptea în Teatru, și să ne odihnim pentru a doua zi. Din câte am înțeles, cei prezenți s-au jucat și au făcut niște cântece “homemade”. Prestația lor înregistrată a fost auzită la premiere.

Vineri a venit rândul nostru să jucăm. A fost un miracol că am reușit să terminăm piesa cu zâmbetul pe buze și cu aceeași energie constantă. Temperatura de pe scenă nu a ținut cu noi (cel puțin cu Nidal, care a reușit să o scoată la capăt într-un final în timpul unei scene). Mulțumim celor prezenți pentru susținere și feedback. Sperăm să o tot ținem în surprize până la anul.

După ce am răsuflat cu toții ușurați, am început să așteptăm nerăbdători ultima piesă a festivalului, Keep it in your PocketHeavenly Hell, Timișoara. De unde am stat eu în sală, pot spune că a fost o experiență destul de necomfortabilă, atenuată pe parcurs de povestea prezentată pe scenă. Mi s-a părut un spectacol cu un concept foarte intrigant. Felicitări pentru regie, text și scenografie. Per ansamblu, a fost un spectacol bun, dar inferior prestațiilor anterioare marca HH.

Nu țin minte sa fi făcut ceva demn de menționat la sfârșitul zilei.

Și iată că vine și Marea Închidere, împreună cu Searching for Identity. Legat de Searching, multe chestii nu prea am să dezvălui. Am râs nesănătos de mult la interpretarea celor din Atelierul de Teatru. În afară de asta, au existat puține momente care au ieșit în evidență (de bun augur). Unii au fost prea seci, alții au fost prea nașpa (oooooops). Reprezentația celor de la Brainstorming, care s-au luat foarte subtil de organizatori, a fost una foarte reușită și printre puținele cu adevărat amuzante.

Cât despre premiere, nu cred că la această sectiune veți găsi cel mai obiectiv punct de vedere, luând in considerare câștigătorii. Deci, mă abțin să zic ceva. Mai sunt și alte bloguri din Bacău, unde poate veți găsi recenzii în legătură cu acordarea premiilor și pe acolo. Ne bucurăm foarte mult pentru cei din Atelierul și, mai ales, The Knockers. Group hug!!! Felicitări tuturor trupelor – a fost o ediție foarte reușită la capitolul de piese.

Mulțumim juriului și, din nou, tuturor celor care ne-au susținut și felicitat.

Petrecerea de final a avut loc în Stage. Deși am ajuns să urăsc această locație ca punct de reper în materie de “chileală”, nimic nu mai conta în acea ultimă seară. S-a terminat încă un fest, unul care ne-a luat prin surprindere, unul de care o să ne fie dor – de momentele în care ne storceam nervii la repetițiile pe fugă, de spontaneitatea ideilor, de râsete, și nu în ultimul rând, de oameni. Până la urmă, asta face un fest, nu?

Hai că am dat-o in boceli. Hai la bere. Urmează T4T. Ouch…

*Mădălin

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: