Am piramide, pira-piramide!

Era aici o introducere care mergea foarte bine în cadrul unei anumite perioade de timp. Însă perioada a trecut așa că…

Magic Fest 3:

Sosirea nu și-o amintește nimeni niciodată. Știm că e vorba de o gară pe-acolo prin Burdujeni, ne așteaptă monitorii care țopăie de fericire când ne văd apoi își pun mâinile în cap că deh, ori suntem mulți, ori avem o căruță de bagaje etc. Toată lumea vrea să fumeze o țigară dar nu e timp că trebuie să prindem… și aici se inserează surpriza. Nu, n-am mers cu autobuzul ca de obicei, ci cu taxiul. Și ce-am mai mers cu taxiul festul ăsta, de ziceai că s-a adunat toată burghezia la Suceava. Însă schimbarea locației căminului nu cred că a incomodat prea mult. Pe mine chiar m-a încântat că am stat așa, grămadă.

Ceremonioasa deschidere de fest a fost… scurtă. S-au bălăngănit un individ și-o individă pe-acolo, unul cu decolteul mai adânc decât celălalt, apoi a venit atomicul Vic supărat tare și striga el acolo toți sponsorii alături de Geta/Giorge/George care ni s-a înfățișat ca un bobocel sec și simpatic. Oficial, tralala, deschisă și am mers…

La cămin. Dar după… La Fierărie. Unde ne-a cam bosumflat lipsa spațiului dar tot am țopăit pe-acolo încercând să nu fim dați în judecată pentru vătămări corporale. Nu știu dacă s-a întâmplat ceva memorabil la această petrecere deci nu-mi explic de ce n-am reușit să dorm deloc. Sau poate că toată energia sexuală de-acolo a avut diverse efecte asupra tuturor (serios, știu că băile erau mici da’… pana mea, nu puteai să-ncepi în altă parte?). Pentru trupa noastră a urmat un picnic în fața HQ-ului, pentru alții somn sau final de repetiții.

A doua zi ne-am trezit… bine, vorba vine, să-i vedem pe cei din ACT cum… vreau și eu să fac o propoziție din-aia șmecheră în care să includ numele trupei și numele piesei. Ei au jucat A Safe Place, o adaptare după o idee de-a lui Theo Herghelegiu. Și mi-a plăcut. Don’șoarele de-au avut rol principal m-au încântat foarte mult, una fiind mai uau decât cealaltă pe parcursul situațiilor. Nici domnii nu s-au lăsat mai prejos și cred că pot numi câțiva care au ieșit enorm în evidență dar n-o să fac asta că cică nu-i politicos. Mi-a plăcut și că n-au făcut exces de neoanele alea, au fost aprinse în momentele cele mai potrivite și au reușit să stârnească o anume atmosferă. Și finalul… da, finalul… a stârnit și el mai multe. Însă mulțimea furioasă care cred că era formată doar din fete a țipat atât de tare, de mult și de aleatoriu, încât devenea prea obositor. Sau poate că ăsta era efectul dorit? Nu cred.

După ei au urmat cei din Brainstorming cu o piesă de Woody Allen, Central Park West. Personal, îmi place tot ce e legat de nea Woody așa că mi-a plăcut și piesa asta. Dar din alte motive. După excesul de simbolism, elemente abstracte, dubioșenii, de la ora 10, piesa asta a picat perfect. A fost ușoară, curată, ca o briză relaxantă de vară. Echilibrul dintre personaje a fost perfect, nu ne-am preocupat prea mult cu mesaje subliminale, ci doar ne-am bucurat de o minunată comedie.

The Pixies. The Canterville Ghost. Oscar Wilde. Și-a fost musical! Au cântat copiii ăștia, de n-au mai putut. Mie mi-a plăcut de ei că erau așa, emoționați și cu sufletul la gură. Își aruncau priviri între ei, care, ce, termină, cum, replică. Băiatul care a avut rolul fantomei mai arunca așa, ocazional, câte o privire hamletiană către public de… mie mi-a venit să râd dar după câteva ore de somn mi-am dat seama că era drăguț.

În club Hollywood n-am servit din motive mai mult sau mai puțin subiective.

A treia zi și-a anunțat incipitul plin de workshopuri despre care nu voi scrie pentru că habar n-am ce s-a întâmplat acolo, o consecință nefastă a opțiunii mele de a absenta. Însă dacă cineva dorește să împărtășească niște experiențe… înțelegeți voi.

Apoi ne-am adunat repede repede la Dom Polski și am fost martorii continuării fenomenului Alice in Wonderland în viziunea celor din Nobody’s Group. O viziune care s-a dovedit destul de simpatică. Bineînțeles, exceptând pisica și iepurele care erau exagerat de dubioși. Decorul foarte colorat bănuiesc că a reușit să creeze o atmosferă propice de poveste și să pună bazele unei lumi imaginare, un spațiu de refugiu al unui copil sau, pentru alții, un rezultat fericit cauzat de shrooms. Știu că relatarea originală implică prea multe scene, dar m-a deranjat că s-a inclus doar procesul și toată harababura cu nebunul de pălărier, două scene care au durat îndeajuns de mult încât să nu ne releve prea multe. Dacă a existat vreo persoană în necunoștință de această operă, sunt sigură că n-a priceput mare lucru din piesă. Dar oamenii au jucat fain, cred că s-au și distrat puțin și, până la urmă, asta contează cel mai mult.

Apoi am fost noi.

Și după noi Ninth Sense cu A Midnight Fairytale Dream. Nu înțeleg de ce mulți au fost foarte încântați de proiecția aia. Mai ales că n-a fost punctul forte al piesei, și asta lăsând la o parte problemele tehnice. Și rog vocile din înregistrare să se apuce de fumat. Așaaa… Mă, și mie, la fel ca multor oameni, mi-a plăcut mult ce-au făcut. Nu per total, ci individual. Da, piesa a fost simpatică și spectacolul pe măsură dar… meh. În schimb, interpretările lor au fost excelente, extraordinare, fabuloase… și mai băgați voi alte adjective că eu trebuie să-mi conserv vocabularul pentru restul articolașului.

Noaptea a început cu Show à la Krem și s-a continuat cu o petrecere unde, bineînțeles, a fost prea mult dubstep. Da, se poate așa ceva! A, totul a luat loc (de ce era să scriu „foc”?) în Strikers, o locație pe care am urât-o intens până la sus-numita petrecere care fu ok.

În a patra zi, dimineața s-a anunțat tot cu workshopuri.

Cei care au dat startul au fost Heavenly Hell cu încă o piesă proprie, Hang Around.Care mi-a plăcut. Și asta nu din cauză că tânărul Robert, personajul principal al scenei, are gânduri sinucigașe (sau..?), ci pentru că le pune la îndoială datorită unor vecini curioși, într-un mod cât se poate de amuzant. Spectacolul e caracterizat de umor negru și a fost condimentat de personalitățile diferite ale unor personaje comice, pe lângă faptul că muzica a fost foarte bine aleasă. E o piesă în care fiecare dintre noi s-ar putea regăsi.. mai mult sau mai puțin, în funcție de gradul depresiei.

Apariția succesivă a fost cea a Atelierului de Teatru, care a venit din Botoșani cu prea multe costume și probabil energizante, pentru că ne-a înveselit după workshopurile intenționat inumane pentru cei în blugi (cine știe, cunoaște. Dar hai să zâmbim pentru că doare). S-au simțit bine pe scenă și s-a văzut asta, au pus mult suflet și naturalețe și s-au încadrat în tema festului care, apropo, era “My life- a dream?”

A urmat o noapte albă și lungă, în care, între un căscat și o cafea, am pus cap la cap ideile noastre cele mai bune pentru un workshop Magic is the Mind. Ștefan Huluba, aparent agreat de entitățile feminine ale trupei, a fost bucuros să ne ajute și să ne facă să nu mai privim niciodata jocul Snake sau aplicațiile de pe iPhone cu aceiași ochi.

Rodul muncii noastre s-a văzut abia în a cincea zi, care a fost și ultima în care s-a jucat. Partea amuzantă e că majoritatea oamenilor au ales să doarmă în loc să meargă la piese, destul de previzibil. Important e că ne-a ieșit momențelul, deși după premiere am plecat cu mâinile goale, dar cu picioarele pline.. de dans. Ultimul party, cu tema carnaval, s-a ținut in Babylon și ne-a așteptat la intrare cu o ușă parcă scoasă din Narnia și măști pe măsură. Ne-am simțit bine  și i-am ascultat pe doi tipi: ViKloth şi  -nu întrebați- un anumit creTzu, care au încălzit atmosfera în ciuda vremii ploioase.

Ziua de plecare, ca să nu zic ultima că sună nostalgic, a fost.. scurtă.  Taxiul, ca și cel cu care am venit, fredona insistent Bumpy Ride, melodia care s-a dovedit a fi soundtrack-ul festului, pe lângă lacrimogenul theme song.  Deja ne era dor de Dom Polski și de veșnicul McDonald’s de alături, de petrecerile de la HH,  de taxiurile care, oriunde ai merge, costă 5 lei și de Arpac ce în fiecare dimineață ne amintea că are piramide.  A, și să nu uităm: unde-i Loțcu?

*Diana și Mădălina

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: