La Suceava

Îmi este oleacă incomod să încep acest post care sigur va fi lung şi plictisitor şi iar se va lua toată lumea de mine… Deja nu mai ţin minte multe chestii care, probabil, la timpul lor, erau esenţiale. Oricum ideea e că am participat şi la a 2-a ediţie MagicFest şi ne-a plăcut mai mult decât prima ediţie pentru că au fost petreceri faine.

Ziua 1

Au sosit trupele şi au încercat să se acomodeze. Am fost adunaţi la Dom Polski pentru o deschidere destul de fascinantă, mai ales pentru că nu prea am înţeles-o dar mesajul era clar: bă, este fest! Prima petrecere s-a ţinut în Strikers, undeva prin mall. N-a fost un început foarte promiţător, locaţia era destul de dubioasă şi se perindau o grămadă de oameni străini care tot ţineau ocupate mesele de biliard. Ne-am cărat de-acolo destul de devreme obosiţi fiind de la drum. Eu şi cu Ştefana nu ştiu ce oboseală aveam da’ n-am dormit în noaptea aia deloc.

Ziua 2

Nişte workshops care nu erau binevenite dar am mers, cu chiu cu vai şi până la urmă s-au dovedit a fi nişte experienţe plăcute. Prima trupă s-a băgat peste program, Good Mourning parcă îşi zicea, şi au jucat No exit de Sartre. Ca să-mi rezum opinia despre ei, am aflat ce piesă au jucat abia în ultima zi de fest. Jocul lor actoricesc nu mi-au inspirat absolut nimic. Au fost acolo ca să decaleze programul.

Trupa care într-adevăr a deschis concursul a fost Nobody’s Group cu a lor piesă, The Apple. Am râs, probabil unii s-au simţit la ironiile directe aduse artiştilor snobi şi am aplaudat forţos. Ce-i drept, pseudo-Elvis ăla nu prea m-a încântat dar cine sunt eu să mă bag peste scenariul omului?

Apoi a fost Brainstorming. Într-un fel mă deranjează faptul că în ultima vreme au optat pentru piese care nu se situează deloc în epoca noastră. E bine că pot juca aşa ceva dar, totuşi, puţină diversitate şi, eventual, tinereţe. Piesa lor, The Bracelet, a fost o comedie cu un iz puternic de victorianism. Sincer, nu prea am ce să le reproşez, pentru că au făcut o treabă foarte bună dar vreau să-i văd jucând şi altceva.

The Knockers, The Belgrade Trilogy. Măcar de erau oleacă mai subtili. Am apreciat umorul oarecum pervers al piesei dar prea ni s-a dat totul pe masă (cumva şi la propriu, şi la figurat). Chiar dacă au jucat bine, le-a lipsit ceva. Poate dinamism?

Seara a fost un spectacol marca UNATC, Povestea unei nebunii obişnuite care mi-a plăcut foarte mult şi dacă nu l-aţi văzut, foarte naşpa.

Petrecerea s-a ţinut în Fierărie dar n-am putut merge deoarece a doua zi trebuia să jucăm. Totuşi, Mişu ne-a reprezentat acolo aşa că îl rog să scrie câteva cuvinte… dacă are timp.

Dacă Mişu n-are timp…îşi face. Party-ul din Fierărie fu super tare, lumea se simţea bine, pletele zburau peste tot, la un moment dat un tip a leşinat lângă mine la baie, dar am trecut peste şi am continuat cu zbânţuiala, după cum ar zice Nelu. Trebuie să recunosc, la început am fost destul de anemic, cam reticent la gândul băutului unei beri, dar, odată ce ţi se face cinste cu una, o accepţi, o bei liniştit pe scaunul tău în timp ce te uiţi la restul lumii, continui cu alta…şi alta….şi alta…si, eventual alta… pentru ca în final,  apoteotic să recurgi la vodcă, de unde ştim cu toţii că nu mai există cale de întoarcere în marşul tău iluzoriu triumfător spre o moşeală de toată frumuseţea. Şi exact asta fu şi în cazul meu :D.

Ziua 3

Nu ţin minte o bună bucată din această zi. Ştiu că am stat degeaba destul de mult… Eh.

Noi, In The Spot, am jucat In Memory Of…

Au urmat Heavenly Hell cu Alice in… şi The Gang cu Revenge. Din păcate nu am putut ajunge la aceste piese deoarece Copac s-a oferit să dea de băut şi este nepoliticos să refuzi.

Ultimii din această zi au fost Atelierul de Teatru. Au jucat Playing Holiday. A fost… răcoritor. La început nimeni n-a înţeles nimic dup-aia am început să râdem şi nu ne-a mai păsat… şi am sfârşit prin a ne bucura de descoperirea povestioarei. Încă nu m-am prins cum au reuşit să facă jukebox-ul să cânte şi să lumineze. Cei din Botoşani au Cola bună.

Petrecerea parcă s-a ţinut undeva în Babylon…? De fapt, locaţia nu contează. Majoritatea ne-am rupt la party-u’ ăsta. Am dansat aproape încontinuu până când nu mai puteam respira sau până când nu ne mai simţeam gâtul de sete. Şi de la moşeală.

Am impresia că aici au jucat Brainstorming o piesă în afara concursului. Acelaşi stil de epocă, nimic special. Da’ a fost fain.

Ziua 4

Dimineaţa a fost extraordinar de crudă. Exceptând febra musculară oribilă datorată zbânţuielii de aseară şi pe care o voi simţi în următoarele 3 zile… Bebo ne-a părăsit. S-a întors în Bacău, astfel lăsându-l pe Noe să se descurce cu noi toţi. Dar cum suntem copii cuminţi…

ACT au fost primii. Games in the backyard, cică. Mie mi-a plăcut foarte mult piesa, aşa, cu totul. Şi decor, şi joc actoricesc, şi coregrafie… Totuşi, atunci când fiecare element este aproape perfect, dacă le aduni, ansamblul nu mai e atât de extraordinar.

Ego Spero, Shattered Dreams. Textul era o mutilare a monologului din “Manuscript Woman” de Lia Bugnar. Prea mi s-a părut “one woman show”. Na, tipa a jucat bine, a bocit (după cum mă aşteptam)… Regia a fost foarte dubioasă. Inspirată, dar dubioasă.

Ultima trupă, Playbox, Socks go in the bottom drawer. Urât, dom’le! Nu ştiu ce s-a întâmplat cu ei dar la nicio piesă nu mi-am mai dorit să treacă timpul mai repede. Au fost foarte rigizi şi inexpresivi. Mă enerva şi vocea lor la un moment dat… atât de prost au jucat.

Seara a fost plină de workshopuri.

Ziua 5

Au jucat ăia mici.

Fiecare trupă a arătat concepţia lor despre “Magic is the mind” sau ceva de genu’.

A fost premierea, am luat Best Original Script.

Party în Vox. Mişu şi Nelu s-au distrat enorm în seara asta aşa că îi rog să povestească ei.

Intervenţia directă a lu’ Nelu, necenzurată, bineînţeles (adică fără majuscule şi diacritice): baaaaai, si am dansat intr-un haaaal! au fost 2 trupe care au facut coveruri, da aveau si niste piese de a lor. dup aia a facut clem niste freestyle si dup aia a inceput topaiala mai topaita. pogo, oameni pe jos, sticle in palme, tipi secsii, oameni pierduti in spatiu, oameni care fura bere, tipa care are ceva cu pepsiul meu, “ai un leu?” , invarteala, sticle sparte, bucati de bec pe canapea, topaiala. whoaaaa, da atunci cand m-a tras nu stiu cine in mijlocul pogoielii supreme si misu m-a salvat dup aia l-au tras pe el si l-am salvat eu.

Sau: am ajuns acolo pe la 22, localul era plin de lume, lumea era semi-beata( pe scari ne-a intampinat un nene pierdut in spatiu, care a avut grija sa ne faca sa radem tot restul serii. adica nah, pe mine, buf si misu). nu mai stiu pe la cat au inceput sa cante trupele alea doua, dar au cantat, si au cantat dragut( bai, si a fost o melodie de la toy machines care mi-a ramas in cap, da’ habar n-am cum ii zice, si nici sa o lalai ca sa o recunoasca alta lume nu pot). si erau pe acolo prin fata scenei niste neni care nu erau din fest si erau suparati cand au auzit ca tre sa coboare aia de la toy machines. da’ pana la urma nu au mai coborat, da’ a urcat krem si s-a lalait dragut si a fost ok:) . dupa aia a inceput topaiala topaita, cu preaminunata si *prea-noul-ton-de-apel-la-mesaje*  ‘la ciocana’ . eu cu buf si cu misu am avut grija sa ne facem loc in fata, ca asa e mai frumos, sa fi in mijlocul pogoielii si sa iti primesti coate in spate. si am topait intr-un haaaaaaaaaal, si ne mai opream doar pe la jumatatea unui dubstep. si…a fost dragut:)

Sau: incepe pe la 22…oameni pierduti in spatiu. doua trupe+ krem. [ vreau tobe! ] . la ciocana. moseala. oameni dubiosi. bere si suc. dubtep( = moment de relaxare a picioarelor). coate in spate. pogo. tip inalt cu cioburi in palma. nene care fura bere. tipi care par ca se “iubesc” pe scena. tanti care fura suc.  cioburi pe jos, pe canapele, in palme. …se termina pe la 5 ( pentru noi). apoi mc donalds, absint, fistic, inghetata pe papuci, parculet, biscuiti, energizant cu gust ciudat, scari rulante,  camera celor de la ego spero, trezire ciudataaaaaaaaaaaa.

Recunosc, nu am redat nici măcar un sfert din atmosfera festului. Până la urmă, de ce aş face asta dacă intenţiile mele sunt altele?

*Diana

Advertisements

6 thoughts on “La Suceava

  1. Danaaa says:

    dianaa keep up the good work:>
    mi`a placut ce ai scris despre THE APPLE.
    cat despre ironii aduse la adresa artistilor snobi … sa zicem ca probabil ai vazut ceea ce nici noi nu stiam ca e

  2. Bogdan says:

    De episodul magic din locaţia The Gang nu povesteşte nimeni? 🙂

  3. I. says:

    Cum se face ca ‘jocul lor actoricesc nu ti-au insprirat nimic’ (la Good Mourning ma refer), daca nici macar nu i-ai vazut?

  4. Buf says:

    cu placere gabi. 😀

  5. si mi-a dat o bere si ii zic sarut mana^:)^

  6. nelu says:

    ! ai uitat de buf, si buf a fost in vox:D !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: