După nostalgii – Bucovina, Suceava

Bun, cu introducerea făcută, ne apucăm să ne amintim câteva din momentele memorabile.

Festivalul de Teatru “Bucovina” din Suceava, debutul, mica rampă de lansare sau cum vreţi voi să-i spuneţi. S-a ţinut în luna mai, anul trecut, într-un mic loc numit “Dom Polski” (loc deja drag nouă); deşi a fost scurt, ţinând doar pe durata unui weekend, ne-am străduit să ne facem simţită prezenţa. Binenţeles, trebuie menţionate faimoasele şnururi (sper că nu se simt plagiaţi cei din Knockers) făcute în tren la ora 7 dimineaţa, alături de un Noe nedormit şi o distrbuţie plină de chef. După drumul într-un Personal am ajuns în gară şi am decis să facem o mică vizită la rudele lui Copac (mă simt bou să scriu despre mine la persoana a treia, dar na, să pară obiectivă treaba) pentru o bine meritată “incălzire”, că doar peste câteva ore trebuia să jucăm. Am mai tras vreo două şnururi printre paharele de vin şi bere, ne-am împrumutat recuzita, că doar deh! ne era lene să o cărăm cu noi de-acasă, şi am pornit-o încet spre Dom Polski.

Ajunşi acolo am inspectat scena, am văzut luminile, ne-am cunoscut gazdele şi apoi am plecat la internat să ne cazăm. Nu mai ţin minte numele internatului, dar era decent; ne-am separat, băieţii într-o cameră, fetele în cealaltă, despachetat, treburi… ştiţi mişcarea.

Am ajuns şi la momentul adevărului, rodul muncii asidue, bineînţeles, timp de vreo 2 săptămâni şi-am jucat… ce mai contează că am depăşit limita de timp acordată (nu cu mult ca-n alte cazuri, voi reveni asupra subiectului ăsta)? Ce mai contează că groapa era de fapt o catedră cu o pânză pe ea? Ce mai contează că atunci când Creţu a aruncat cu papucii după Noe şi Mişu a nimerit şi un spectator nevinovat? Ori că Simina şi Dedeea au trebuit scoase pe ultimul moment că nu aveam timp? Am scos-o la capăt, de bine, de rău, ne-au plăcut, am primit şi un premiu special şi am făcut şi rost de bani de drum. Aşa s-a dus primul mare test al acestei tinere trupe, cu certuri de rigoare, cu Sorok (întrebaţi-l pe Mişu)… mă scuzaţi, noroc şi, în final, voie bună.

Vom continua să postăm momente memorabile, rămâneţi prin zonă.

*Copac

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: