BIOs – ce-a fost

Foştii membri

__________________________________________________________________________

Copac (observaţi că s-a trecut el primul) este profesionistul nostru. La curăţenia de după petreceri, la băut bere, la stat pe scaun în faţa tuturor, Copăşiel a reuşit să ne surprindă cu măiestria acţiunilor lui. Iubitor de artă, posedă un snobism relaxat care mă sperie uneori. Te-am flatat destul? Trecând la lucruri mai serioase… De obicei el are ultimul cuvânt sau, măcar, dă impresia asta. Este un cavaler neînfricat ce duce lipsă de fobii sau refuză să le recunoască şi înţeleg de ce. Nu se implică în conflicte decât atunci când ştie că are de câştigat.

Sceptic din fire sau doar precaut? Minuţios sau doar plictisit? Uneori omul ăsta are atâta relativitate în el, încât nu ştii pe ce bandă a conversaţiei poţi circula. Fie ce-o fi, nu da vina pe el. El nu comite nicio greşeală şi, chiar dacă se iveşte una sau mai multe, niciodată nu sunt ireparabile.

Deşi podoaba lui capilară mai secretă anumite vietăţi târâtoare, deşi gura lui nu grăieşte întotdeauna un adevăr drăguţ şi deşi transformă orice obiect static într-o tobă, o să ne lipsească.

Pentru toate celelalte există “I’ve got tenure”.

*Diana

__________________________________________________________________________

Hippie, copilul bezmetic al trupei în tinereţile sale, un fel de predecesoare a lu’ Mimi. Dar na, era greu până ajungeai să o cunoşti şi să empatizezi cu perspectiva ei inedită asupra lucrurilor. Citând-o: “Am orientarea unei şosete ude.“, şi aşa era (observaţi folosirea timpului trecut). Altă chestie agasantă e faptul că maică-sa mă considera un fel de babby-sitter al odraslei sale şi mereu mă trezeam din beţie că mă suna pe mine, fiindcă Hippie nu prea îşi aude telefonul (observaţi folosirea timpului prezent).

Memorabile vor rămâne şi petrecerile de la Hippie acasă. Când făceam un ceiuţ cu Creţu sau când incingeam o bătaie cu perne şi îi mai spărgeam câte un ghiveci. Imaginaţi-vă expresia mamei lu’ Hippie când, după noaptea de revelion, a găsit o sticlă plină de vodcă în sertarul cu lenjerie, ascunsă probabil de un om însetat şi lacom (un salut omagial bine-meritat pentru Ştefan).

În ultima vreme nu prea mai apucăm să o vedem, fiind ocupată cu pregătirea pentru a intra la Design în Cluj. Căutaţi-o în Blogroll, are un profil ce merită văzut, păcat că a postat numai fotografii, are nişte desene foarte interesante. Îi urăm mult că**t! şi să tot petrecem la ea acasă, măcar aşa, de dragul vremurilor bune.

*Copac

__________________________________________________________________________

Creţu, ce om mai bun cu care să fugi pe un coridor de internat din Braşov, seara pe la 9-10, cu pantalonii în vine pentru un pumn de bomboane? Sau să te hotărăşti că vrei să mergi pe jos până în Braşov după o sesiune de bere în spatele blocului său? Mereu o gură de aer proaspăt, când atmosfera era la pământ apărea el cu o idee de genul: “Hai să împodobim cu hârtie igienică florile lu’ Hippie.”

Am petrecut 6 ani împreună cu omul ăsta şi nu m-am plictisit niciun moment. Fie că erau nopţi de beţie, una după alta, sau zile triste de dres greaţa cu suc de portocale la Comalrid. Vara îl vedeai venind înapoi din Ardeal cu o urmă de accent şi cu o grămadă de bancuri noi (dacă-l ştiţi cât de cât, ştiţi cu ce fel de bancuri venea).

Am avut ocazia şi să jucăm împreună pe scenă, am dat-o-n bară, ne-am scos în cele din urmă şi normal că încă râdem ca proştii când ne amintim. Fie că era îmbrăcat într-un covor ce se vroia a fi poncho, fie că era într-o salopetă ce îi scoteau în evidenţă picioruşele de balerină, a reuşit să atragă atenţia mereu şi să facă totul în stilul lui.

*Copac

__________________________________________________________________________

Tavi, cel ce completa triunghiul de fugit pe coridoare cu pantalonii în vine. Sociabil până la rărunchii sufletului său, greu de enervat şi uşor de corupt. Tot timpul e cu ochii pe cine îi datorează o bere şi când îl prinde şi-şi primeşte berea e cel mai fericit copil de pe pământ. Apropo, la câte beri îi datorăm pentru afişele create pentru piesele noastre, noi să fim sănătoşi. Da, este un artist pur-sânge, eu unul sunt mare susţinător, aşa că nu fiţi răi şi cumpăraţi-i arta (vedeţi link la Blogroll).

În ultima vreme îmi vine să-l strâng de gât fiindcă a început să îngâne obsesiv replicile din South Park. Na, asta face el de obicei, îi plac replicile isteţe din filme/melodii/desene/cărţi etc. Alt “hobby” de-al polivalentului Tavi e să fredoneze şi să cânte melodiile sale preferate; noroc că el şi Roxana nu ascultă aceeaşi muzică, altfel mi-ar trebui aparat auditiv la vârsta asta, încă fragedă. De asemenea, nu înţeleg cum îl suportă câinele său, Şuşu (dubios nume), când îşi exersează corzile vocale.

Mereu tânăr la suflet, cu accese de stupizenie şi barbar de brutal cu cei care fac greşeli gramaticale în vorbire (pe română sau engleză; întrebaţi-l pe Gabi).

*Copac

__________________________________________________________________________

Dedeea, face puţin ochii mari, scoate buza de jos afară şi se uită milog la tine şi gata, al ei eşti. Nu poţi rezista. Dar are şi ea un călcâi al lui Ahile, după o bere sau 2 pahare de vin e praf, toată un zâmbet, un pic bâlbâită şi foarte aeriană.

Dacă aveţi ocazia să intraţi în vorbă cu ea vreodată, puneţi-o să zică potatoe, o să vă distraţi pe cinste. Ea oricum vă va împărtăşi o povestioară amuzantă despre motanul ei, Tanu (eu prefer să-i zic Satan), un sac de blană, alb şi gras. Altceva ce trebuie neapărat menţionat este faptul că nu ar trebui să o lăsaţi pe lângă florile pe care le aveţi în casă… are mania să le îndrepte.

Râde cu sughiţ atunci când Creţu sau eu îi vorbim pe accent de taliban. De fapt, se amuză uşor şi face un râs dintr-ăla de zici că încearcă să contacteze fauna marină. A da, şi face negrese bune, negrese normale, nu dintr-alea speciale, din păcate.

*Copac

__________________________________________________________________________

Noe (Neo, Neon, Nemo, Noiţă ş.a.m.d.) … interesant om; el e fostul coordonator al trupei, odată cu plecarea generaţiei ’90. A început să-şi atribuie noul rol, mai avea momentele lui de scăpare, dar, când trebuia să fie serios reuşea să o scoată la capăt. Ce pot să vă zic despre el? E dependent de cafea, e ursuz în draci când e nedormit, are o mică manie pentru obiecte asCUŢITE (poate exagerăm şi noi puţin gravitatea situaţiei, dar, cum se zice: “better safe, than sorry”), nu e indicat să-l enervezi când are fitilul scurt, dar de obicei e o companie plăcută, dacă nu chiar amuzantă.

Cum râde Noe ? Cum râde Noe ? Da, acest râs… “captivant”, îşi merită propriul paragraf. E un râs nevrotic, Mădălin e traumatizat de el, Andreea din Botoşani îl avea ca alarmă pe telefon la un moment dat; ideea e că nu ai cum să-l confunzi şi-l auzi oriunde ai fi.

Fără îndoială, a fost cea mai bună alegere pentru şefia trupei; s-a descurcat el cu cât a prins mai multă experienţă.

*Copac

__________________________________________________________________________

Mihai (fonetic pronunţat „MeHigh”), Mişu pentru prieteni, cel mai chill om care mi-a fost dat să cunosc. „Connaisceur” al muzicii reggae, cu un suflet mare, invers proporţional cu greutatea, dar eponim cu numele său de familie.

S-a lansat şi ca scriitor/dramaturg recent cu o piesă psihedelică, numită „Renaşterea” (da, aia pe care am jucat-o într-un mall). Piesa îi reprezintă destul de bine mentalitatea şi caracterul; mai detaşată, mai desprinsă de realitate, mai…ciudată.

E imposibil să nu-l iubeşti pe omul ăsta (ca şi pe mama lui, de altfel). Rareori prost dispus, mai mereu cu un zâmbet larg, tâmp chiar. Mai nou a fost tuns… păcat, aducea puţin a Pocahontas. Uşor de amuzat, râde la aproape orice glumă seacă, în special la cele despre placente şi despre fetuşi.

*Copac

_________________________________________________________________________

Bebo, (uneori “Bobo”, niciodată “Bubu” sau “Bibi”) se ocupă de coordonarea trupei. Este cea care ţipă cel mai tare şi se crizează cel mai mult. Nu vreau să-i construiesc un portret isteric, poate doar unul mai… gălăgios. Ca un fel de warning, că tot veni vorba de gălăgie, dacă o prindeţi râzând să nu staţi aproape de ea. Copac deja are probleme cu auzul.

E o persoană responsabilă (când vrea) şi nu-vreau-să-folosesc-un-superlativ-aici-de-aia-voi-spune-doar atentă la detalii. (când poate) Are multe eşarfe, fapt ce mă cam îngrijorează şi mereu are ceva de comentat.

Reprezintă una din puţinele entităţi creţe din trupă şi se mândreşte cu asta.

*Diana

__________________________________________________________________________

Diana, să zicem că nu i s-ar da voie să se dea în caruselele mari deoarece ar fi mereu sub limita de înălţime indicată de un clovn făcut din carton… apropo de clovni, îi urăşte, chiar îi este frică de ei, şi de spaţii mici şi de albine, de mimi (clovnii ăia mai fără culoare, nu Mimi) nu îi este frică fiindcă, zice ea, ăia nu pot ţipa dacă îi violezi.

Nu m-aş descurca fără ea la crearea şi întreţinerea acestui blog, deci închinaţi-vă păgânilor. O să-i placă asta, are o fire aşa mai dominatoare. Nu o enervaţi, nu vreţi să se uite urât la voi, e ca şi cum ai simţi lama rece a cuţitului deja înfiptă în spate. Păcat că s-a tuns, arăta ca fantomele alea japoneze când avea părul pe faţă, acum arată… Dirty?

Cele mai frecvente lucruri care-ţi vin în minte când te gândeşti la Diana sunt următoarele: bici; cătuşe; desous-uri; moarte lentă şi chinuitoare; un pahar de vodcă, sec; şi, aşa, antetic parcă, o chestie mică şi drăgălaşă care nu ar putea fi decât inocenţa întruchipată.

*Copac

__________________________________________________________________________

Gabi (L.W.B.) este cel mai sociabil, într-un sens dubios, om pe care l-am cunoscut. Oriunde se întâmplă ceva, el este acolo. Ecologist din naştere şi actor tot de-acolo (bine, nu bag mâna-n foc), Gabi are un talent nemaivăzut de a se implica în diverse activităţi.

Constant vrea să “ajute” pe toată lumea, se supără când facem mizerie, spune bancuri proaste, e agresiv la ping-pong, vorbeşte mult şi tare, prieten etern cu cei din Brainstorming (dramele astea…), se crede omnipotent şi rămâne la mate şi sport.

Mie îmi aminteşte de Gigi Becali chiar dacă lui nu-i convine.

Later edit: A trecut şi la mate şi la sport. Asta nu schimbă nimic, încă n-a terminat liceul.

*Diana

__________________________________________________________________________

Nidal (a.k.a. Hamad al-Essa Nidal Ştefan, isn’t that a mouth-full?) micul nostru terorist arab. Nu e atât de fioros precum strămoşii lui beduini, e chiar, aşa, drăgălaş… ca păpuşa Chucky (pe care o imită foarte bine).

Te încântă mereu cu un banc despre nu-ştiu-ce etnie minoritară, nu că ar fi rasist… dar alea sunt bancurile cele mai bune. Te mai pune pe gânduri cu nişte trucuri deşucheate de magie, Mimi cade în plasă de obicei. Şi, dacă nici după toate astea nu eşti impresionat, te ameninţă că are C4 legat de brâu şi îngână un sunet similar unui cronometru care-ţi prevesteşte împrăştierea pe suprafaţa pereţilor; ce vreau să zic e că… mai bine râzi (…and never leave him hanging!).

Nidal… sadicul care îţi dă freeze-mute şi te pune milimetric pe lângă maşini în viteză sau în timp ce încerci să te ştergi pe mâini într-o baie publică. Dacă vă zice că e plictisit sau tocmai a scăpat de la crearea anuarului liceului, staţi departe!

*Copac

__________________________________________________________________________

Nelu… şi tot ce îmi răsună în cap e o voce cu rezonanţă înaltă care strigă strident şi agasant: „ÎNGHEŢATĂ! Vreau ÎNGHEŢATĂ!!!”

Ca să evităm orice confuzie, vă spun de acum că Nelu e o tipă pe care o cheamă de fapt Cristina… cum s-a ajuns la apelativul de „Nelu” vă veţi întreba şi veţi rămâne cu întrebarea, să zicem doar că eu nu mai aud la fel de bine ca în tinereţe şi prefer să o strig aşa cum am înţeles prima dată când s-a prezentat… Nelu.

N-am văzut de mult o persoană de 16-17 ani atât de influenţată de cantitatea de zahăr consumată zilnic. Un caz concret de sindrom „Peter Pan”; recunosc, e uneori stresantă când are câte un sugar-high, dar totuşi e o prezenţă plăcută şi te face să te comporţi şi tu… juvenil.

*Copac

__________________________________________________________________________

Buf (mai bine doar “Ioana”) este genul de persoană care are foarte multe ticuri bine stabilite. Cum ar fi dat din cap şi din mâini sau doar din cap şi doar din mâini. Are un întreg mecanism complex pentru chestiile astea.

E o fire calmă şi nu se enervează decât atunci când trebuie să stea lângă un geam deschis. Nu ţine la băutură, de obicei tinde să se aşeze pe spate continuându-şi expediţia uşor până sub masă.

Din câte ştiam are o memorie bună şi minute naţionale.

*Diana

__________________________________________________________

Dan (nu, n-o să trec nicio amibă aici) este… un fenomen. Natural? N-aș zice. Oricât de mult te poate binedispune, încă pe-atât reușește să te scoată din sărite. Totuși, este un om echilibrat care știe și nu de fiecare dată recunoaște limita dintre seriozitate și… celalaltă parte, opusul.

Deține calitățile unui dansator feroce, conduce un Mini Cooper, în general bea cu măsura unui hipopotam și se amuză destul de ușor. Șarmul său se bazează pe lipsa de dicție. Dacă nu sunteți obișnuiți cu el, n-o să pricepeți niciodată ce vrea să articuleze. Și în același niciodată n-o sa încerce să vorbească mai rar.

Eu mereu o să-mi amintesc cum încerca să cânte „Ciobănaș cu 300 de oi”.

*Diana

__________________________________________________________________________

Lari, persoana care are mereu ceva de comentat, bastion al anarhiei şi susţinătoare încăpăţânată a propriilor sale idei. N-am avut, de când mă ştiu cu ea, o conversaţie în care eu să nu fac o remarcă rea despre ea şi ea să-mi răspundă nonşalant, câteodată chiar cu un zâmbet larg, “Mă-ta, Copacule!”.

Probabil mă simt ameninţat de faptul că e mai inteligentă decât mine, şi acum scriu puţin crispat fiindcă ştiu că va trece cu ochiul ei extrem de scrupulos peste tot ce am scris despre ea; îi respect opinia, dar nu mă găsesc niciodată în acord perfect cu ea.

Da, mă scoate din sărite mai mereu, dar nu pot nega că ţin la ele… pardon ea.

Ce pot să vă mai spun despre ea? Am făcut odată toxinfecţie de la mâncarea făcută de mânuţele-i suave;  are o căţea, pe nume Lisa, care e un fel de câine dintr-ăla “cârnat” şi care îl urăşte pe Tavi; iar Creţu va rămâne cu o amintire vie, şi probabil o cicatrice, de la noaptea în care şi-a curăţat o rană cu propolis pe marginea căzii din buda lu’ Lari.

*Copac

__________________________________________________________________________

Simina te inundă cu emoticon-uri când vorbeşti cu ea pe mess, chiar şi un răspuns monosilabic merită, crede ea, cel puţin vreo cinci feţe dintr-alea gălbui care belesc fasolea la tine (cum ar zice Moromete). Lăsând la o parte această mică obsesie a ei, Simina era furnizorul nostru de mâncare în timpul zilelor lungi de repetiţii, ni se luminau feţele de cum intra pe uşă şi săream ca ulii pe ea ca să prindem şi noi ceva de-ale gurii.

O altă chestie notabilă la ea este modul în care strănută, nu tu expectoraţie, nu tu mucus, pur şi simplu auzi un sunet piţigăiat şi scurt şi o vezi toată roşie la faţă; de fiecare dată când o aud mă gândesc la desenele animate cu Tom şi Jerry.

Nu prea era ea de acord cu atmosfera misoginistă şi sarcastică din trupă, ea fiind mai inocentă din fire… asta până nu o lăsai să doarmă, atunci ieşea bestia la suprafaţă, dovadă fiind urmele de bocanc de pe coastele mele. Te uitai la ea şi te întrebai cum de rezistă să stea cu nişte barbari (aţi observat ce-mi place cuvântul ăsta?) ca noi, dar cu siguranţă era una de-a noastră.

*Copac

__________________________________________________________________________

Crina (câteodată “Corina”) e omul care râde discret, vorbeşte discret, merge discret… Un fel de felină marca 007 care-şi rezolvă treburile în linişte. (de fapt, nu sunt sigură de asta) Nu a mers cu noi la niciun festival aşa că nu am nicio poveste jenantă/amuzantă/tâmpită/să fie de toate! pentru voi. Însă, datorită spiritului meu de observaţie, poziţiei mele sociale şi dorinţei (da, tot a mea e) de a interacţiona cu cât mai mulţi oameni (pentru Mimi: e sarcasm aici, da?) poate că voi reuşi să o fac şi pe asta.

Din când în când mi-a dat impresia de nerăbdare, de “hai să terminăm ca să facem altceva”. A fost una din persoanele cele mai entuziasmate în privinţa teatrului şi cu o dorinţă foarte mare pentru jucat. Ca să ies din “necrofilia”  acestor afirmaţii, ţin să menţionez că e sănătoasă, bine, tot cu şcoala de şoferi şi la fel de prietenoasă ca întotdeauna.

*Diana

__________________________________________________________________________

Bia (de facto, de iure e “Beatrice”) îmi inspiră un personaj din Sailor Moon sau orice alt anime care implică tipe în fuste. Şi dacă tot am deschis subiectul desene animate japanesse style, acestea prind la Bia. Animeurile şi, în genere, tot ce ţine de cultura şi limba japoneză. Deh, fiecare cu pasiunile lui.

Când râde, parcă e o jucărie. Ştiţi voi, chestiile alea pe care le apăsam pe burtă şi scoteau nişte sunete. Da, alea.

După 71 de pedepse, Bia nu mai joacă freeze-mute.

*Diana

__________________________________________________________________________

Bebo, (uneori “Bobo”, niciodată “Bubu” sau “Bibi”) este jumătatea lui Noe la coordonarea trupei. Este cea care ţipă cel mai tare şi se crizează cel mai mult. Nu vreau să-i construiesc un portret isteric, poate doar unul mai… gălăgios. Ca un fel de warning, că tot veni vorba de gălăgie, dacă o prindeţi râzând să nu staţi aproape de ea. Copac deja are probleme cu auzul.

E o persoană responsabilă (când vrea) şi nu-vreau-să-folosesc-un-superlativ-aici-de-aia-voi-spune-doar atentă la detalii. (când poate) Are multe eşarfe, fapt ce mă cam îngrijorează şi mereu are ceva de comentat.

Reprezintă una din puţinele entităţi creţe din trupă şi se mândreşte cu asta.

Andrei, apărut acum în noua generaţie (zici că suntem Star Trek), este un ardelean simpatic, înalt de-o şchioapă, care are mereu căştile de la player înfipte adânc în urechi şi, normal, date la maxim.

A reuşit să suplinească cu brio lipsa Creţului, atât prin umorul ardelenesc, specific amândurora, cât şi prin accesele de energie spontană. E cam sensibil când se ia lumea de el, dar o să se obişnuiască el cu stilul nostru de a relaţiona şi, oricum, o facem doar pentru că ne este drag el, aşa, cu expresiile sale aduse din inima Transilvaniei.

Cât despre aptitudinile sale teatrale, are mult potenţial, şi nu e greu să lucrezi cu el… dacă îşi învaţă la timp replicile; dar nu mă iau de el din cauza asta, e stresat că nu trece la mate.

*Copac

__________________________________________________________________________

Mimi (hai că ştiu că aţi aşteptat momentul ăsta) este copilul asuprit al trupei. Toată lumea face glume pe seama ei şi râde necontenit de ce-i iese pe gură, ea devenind un adevărat Chuck Norris al ridicolului. Nu că noi am avea vreo legătură cu dezvoltarea acestei laturi. Însă se poate mândri cu capul ei care a lovit cam toate obiectele prezente în obişnuita viaţă cotidiană.

E bine de ştiut la ea faptul că se aprinde uşor. (and not in the good way) Reflexele ei nu sunt reflexe, ci doar reacţiuni bizare şi intercalate în toate direcţiile. Mereu cu capul în nori, Mimi încă reuşeşte să ne surprindă cu câteva filosofii legate de reproducere. (indiferent de specie)

Totuşi, e un suflet bun şi noi ţinem la ea chiar dacă nu ne-a adus nimic din Portugalia.

*Diana

__________________________________________________________________________

Mădălina (Mădălina) să zicem că încă nu şi-a deschis toate petalele, fiind într-un grup nou. Însă am reuşit să-mi dau seama că ea e centrul unde se întrunesc toate trăsăturile. E o fire echilibrată, nici prea agitată, nici foarte calmă.

Îi place să meargă pe jos la orice oră din zi şi din noapte, ceea ce mi se pare de admirat. Momentan, evită bălţile, având în vedere ultima baie neprevăzută în mijloc de anotimp rece.

Uneori gesticulează larg aşa că o distanţă apreciabilă ar fi recomandată.

*Diana

__________________________________________________________________________

Roxana cred că este cea mai masochistă persoană pe care o ştiu, altfel nu-mi explic de ce mereu întârzie la repetiţii şi îşi ia palme. Persoană „guralivă”, tot timpul o auzi fredonând sau, mai rău, cântând de-a dreptul o melodie ce i s-a întimpărit în cap. Are voce, nu dispută nimeni acest lucru, dar suntem noi invidioşi că nu putem cânta aşa bine.

De obicei e destul de tăcută, mai retrasă, dar după două-trei pahare începe să-şi dea drumul la gură şi noi să fim sănătoşi atunci…

Joacă destul de bine, doar că nu prea pare să-şi dea interesul, repet doar pare. În rest nu ştiu ce să mai zic, recunosc că nu am apucat să o cunosc atât de bine. Sperăm să devină mai sociabilă.

*Copac

__________________________________________________________________________

Ca să nu mai existe neînțelegeri, acesta este Matei.

*Diana

___________________________________________________________________________

Alex, fan vehement al lui RWJ şi frate de arte cu Matei. Este o fire sangvinică şi are un gust aparte pentru muzică. Poţi să îl recunoşti pe Alex după două repere: râsul lui extrem de colorat (nesughiţat si cu un aspect mai crescendo) si vestimentaţia ce-i reflectă preferinţele muzicale. Ar fi putut fi 3 repere, dar s-a descotorosit de podoaba lui capilară unică (singura „dreaptă” din istoria masculină a trupei).

Aşteptăm să vedem ce poate pe scenă.

*Mădălin